REZUMAT NR. 1-2 AN 2002

I. STUDII

1. Drept privat

PRECIZĂRI PRIVIND REVOCAREA LEGATELOR

Prof. univ. dr. Alexandru BACACI

Precisions concernant ta revocation des legs
RESUME

Cette etude contient des considerations amples sur Ies modaiites de revocation des legs, en se rapportant successivement â la revocation exprese et aux cas de revocatin tacite - i'incompatibilite et la contrariete des dispositions testamentaires.
L'etude trăite aussi Ies cas de revocation judiciaire des legs. En ce qui concerne le domaine d'appiication des dispositions de l'article 931 Code civil on montre que le terme d'un an prevu pour l'introduction de la requete doit etre appiique dans tous Ies trois cas de revocation pour cause d'ingratitude etabiis par le iegislateur et ii ne coule qu'â partir de l'ouverture de ia succession de maniere qu'il ne concerne pas le testateur qui peut revoquer Ies legs â tout moment et sans autre formalite.

"Despre revocarea testamentelor şi despre caducitatea lor" Codul civil se ocupă în art. 920-931. Revocarea este de două feluri: voluntară, când se datorează voinţei unilaterale a testatorului şi judecătorească, când este determinată de unele fapte culpabile ale legatarului şi se pronunţă prin hotărâre judecătorească.
A) Revocarea voluntară a legatelor.
Aşa cum se cunoaşte, testamentul este prin esenţa lui revocabil în tot cursul vieţii testatorului (art. 802 C. civ.). Acesta nici nu poate renunţa la acest drept al său, căci orice clauză care ar limita în vreun fel, parţial sau total, definitiv sau temporar, dreptul testatorului de a-şi revoca propriile dispoziţii testamentare ar fi lovită de nulitate absolută . în consecinţă, testatorul poate să revină asupra unui testament al său, revocându-l parţial sau total până în ultima clipă a vieţii sale prin propria manifestare unilaterală de voinţă. Acest drept poate fi exercitat discreţionar, fără vreo limită şi fără nevoia invocării unor motive. Legatarul nu poate invoca vreun drept câştigat, întrucât testamentul nu produce efecte decât de la data deschiderii moştenirii.

Prin excepţie recunoaşterea de copil, potrivit art. 57 alin. 3 C. fam. este irevocabilă, chiar dacă este făcută prin testament. în schimb, recunoaşterea unei datorii făcută prin testament este supusă regulii revocabilităţii. A se vedea în acest sens C. Hamangiu, I. Rosetti-Bălănescu, Al. Băicoianu, Tratat de drept civil român, voi. III, Editura „Naţionala", Bucureşti, 1928, pag. 1006.

Top of page

REFLECŢII PRIVIND PERSOANA FIZICĂ Şl PERSONALITATEA EI JURIDICĂ

Prof. univ. dr. Ovidiu UNGUREANU

REFLEXIONS SURLA PERSONNE PHYSIQUE ET SA PERSONNAUTâ JURIDIQUE
RESUME

Dans cet etude t'auteur fait une analyse de l'institution de la personne physique et de sa personnalite juridique en correlation avec le personnage, la personnalite, Vetre umain (etre individuel et etre social), le sujet de droit, la capacite juridique.
Y sont saisies avec subtilite Ies diffărences d'entre la personnalite juridique et la capacite juridique, l'auteur tout en precisant que ces notions ne doit pas se confondre - contrairement aux autres opinions exprimees dans notre doctrine juridique - et que l'on s'imposerait une rehabiiitation et une developpement de l'institution de ia personnalite juridique de la personne physique.

Datele biologice ne oferă trei ordini ale vieţii: vegetalul, animalul şi umanul. Dar numai oamenilor le este recunoscută calitatea de subiect de drept, calitatea de persoane. Aşadar, persoanele sau fiinţele umane sunt subiecte de drept (expresia echivalentă a persoanei este subiect de drept). "Destinatarul oricărui drept - scria Ihering - este omul pentru că orice drept corespunde cu un interes al omului".
Subiect de drept civil este persoana care participă individual sau colectiv la raporturile juridice civile; ea este titulară de drepturi şi obligaţii civile . Persoana este motorul vieţii juridice.
Subiectele dreptului civil se împart în două mari categorii şi anume: persoanele fizice şi persoanele juridice. în adevăr, dreptul civil recunoaşte ca subiect de drept pe fiecare individ (ca persoană fizică) dar de asemenea recunoaşte această calitate şi anumitor grupări (societăţi comerciale, asociaţii, sindicate etc.). Există astfel în lumea juridică cele două categorii de persoane pe care le-am enunţat: persoana fizică şi persoana juridică.
Persoană, personaj şi personalitate. - în înţelesul curent persoana este un individ al speciei umane, omul considerat prin totalitatea însuşirilor sale fizice şi psihice. S-a spus - într-o conotaţie astăzi depăşită - că dreptul, în general, nu studiază persoana omenească în....

Gh. Beieiu, Drept civil român. Introducere în dreptul civil. Subiectele dreptului civil, ediţia a Vl-a revăzută şi adăugită de M. Nicolae, P. Truşcă, Editura „Şansa" S.R.L., Bucureşti, 2000, p. 79; E. Lupan, Drept civil. Persoana fizică. Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1999, p. 10; M. Mureşan, A. Boar, S. Diaconescu, Drept civil. Persoanele, Editura Cordial Lex, Cluj-Napoca, 2000, p. 5-6.

Top of page

Eutanasia - de lege lata, de lege ferenda

Lector univ dr. Călina JUGASTRU

Euthanasia - de lege lata, de lege ferenda
SUMMARY

Euthanasia, assistance for dying and the right to die with dignity are a challenge for our societies. Euthanasia in its various aspects has been the focus of many debates during the pastyears. in western countries, discussionshoweverstrongiyincreasedsincethebeginning of the nineties. The legal framework is usualiy to vague on the subject and unfortunately refers to ethical guidelines edicted by medical associations in order to fiii the gap. Legislative projects for euthanasia and the safeguard of the patients self-determination right are now defended.

Preliminarii
Acceptând sfârşitul inevitabil al vieţii, fiinţa umană şi-a pus dintotdeauna întrebări asupra morţii. Dacă moartea este una dintre puţinele certitudini ale existenţei, momentul în care sun/ine finalul rămâne un mister chinuitor şi totodată, reconfortant. în timpul din urmă, teama de necunoscut a dobândit noi valenţe prin folosirea pe scară largă a tehnologiilor medicale modeme de prelungire artificială a vieţii. S-ar putea spune că omul se teme mai mult de trecerea de la viaţă la moarte decât de sfârşitul vieţii: "A muri mai devreme sau mai târziu este totuna, a muri bine sau rău nu este". Această afirmaţie dă expresie unei revendicări legitime, născută la confluenţa dintre viaţă, moarte şi tehnica medicală: "Să mori cu demnitate".
Într-o societate care face eforturi pentru a refuza sau, cel puţin, pentru a îndepărta finalul vieţii, discuţiile asupra eutanasiei sunt resuscitate. Chestiunea eutanasiei revine, intrinsec legată de preocupările noastre existenţiale. Bolnavi incurabili, medici, jurişti, oameni ai Bisericii, au repus în discuţie, sub semnul polemicii, frontiera ultimă a îngrijirilor care pot fi acordate în fază terminală şi gestul de provoca moartea, ca soluţie extremă a unor situaţii fără ieşire.
Eutanasia este înţeleasă ca act prin care se provoacă, în mod deliberat, moartea unui bolnav incurabil, în scopul de a-i scurta suferinţa severă, fizică şi psihică . într-o anumită formă, eutanasia a fost cunoscută încă din antichitate. Este ştiut faptul că spartanii obişnuiau ...

Etimologic, eutanasia provine de la eu — bine, bun şi thanatos - moarte, ceea ce ar însemna moarte bună sau moarte uşoară, fără durere.

       Pentru explicaţii privind eutanasia şi formele acesteia, a se vedea L. Hecser, Eutanasia - reflecţii medicale şi socio-juridice, în Dreptul, nr.11/2001, p. 96-97.

Top of page

LEGEA 10/2001 Şl APLICAREA ACESTEIA

Betinio DIAMANT
avocat - Baroul Sibiu

La Loi no. 10/2001 et son appfication
RESUME

Expose: L'objet de l'article est la Loi 10/2001 et l'auteur fait l'analyse des differentes opinions exprimees dans la doctrine sur l'interpretation de quelques articles de cette loi-surtout concernant l'article 46. En tout cas cette Loi contient des textes qui ne sont pas bien lies entre eux et aussi des textes obscurs; l'interpretation de l'auteur est dans Ies sens des Decisions de la Cour de Strasbourg.

Nu mai este necesar să subliniem importanţa Legii 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Dar această lege va da loc la interpretări jurisprudenţiale contradictorii, în legătură cu aplicarea unora dintre dispoziţiile sale. Ne propunem să discutăm câteva dintre aceste dispoziţii.
Acte juridice de înstrăinare. în revista Juridica nr. 7-8 a apărut publicată decizia nr. 2110/ R/7.06.2000 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a IV-a civilă, decizie comentată de consilier juridic Laura Costandache, prin care s-a statuat: "Chiar dacă preluarea imobilului de către stat s-a făcut fără titlu şi, în consecinţă, se consideră că acesta nu a dobândit niciodată calitatea de proprietar, actul de înstrăinare către chiriaşi, a respectivului imobil, nu poate fi anulat cât timp dobânditorii au fost de bună credinţă la încheierea actului juridic, întrucât ne aflăm în prezenţa unei excepţii de la regula resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis".
Comentariul este favorabil soluţiei sus-indicate şi unul dintre considerentele comentariului este formulat astfel: "Or, este binecunoscut că principiul ocrotirii bunei credinţe justifică păstrarea efectelor juridice produsă de actele normative de trecere în proprietatea statului a imobilelor naţionalizate, buna credinţă fiind prezumată, iar reaua credinţă trebuind să fie dovedită". Speţa este în legătură cu Legea nr. 112/1995.
Care este însă situaţia în legătură cu dispoziţiile Legii nr. 10/2001, referitor la aceeaşi problemă?
Considerăm că problema se pune în termeni total diferiţi faţă de cei de mai sus, aceasta în cadrul juridic al Legii nr. 10/2001, lege privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 8 martie 1945 - 22 decembrie 1989 şi argumentele noastre sunt următoarele:
Specialia generalibus derogant. Argumentarea din comentariul sus-indicat, în legătură cu neaplicarea regulii resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis atunci când există bună credinţă din partea cumpărătorului (cu o logică bazată pe diferenţa de reglementare dintre....

Top of page

CONSTITUIREA SOCIETĂŢILOR COMERCIALE PE ACŢIUNI ÎN DREPTUL COMPARAT ROMÂN-FRANCEZ
(Constituirea prin subscripţie integrală si simultană)
(I)

Conf. univ. dr. Radu Gheorghe GEAMANU

 

The Constitution of Commercial Companies by Shares in Comparative Romanian-French.
Law (the Constitution by Entire and Simultaneaus Subscription)
SUMMARY

The study intends to present a Comparative law perspective on companies. wrth special regard the Romanian and French institutions. The governmental authorization differs depending on the type of company that needs to be established; our study gives examples from the historical development of the status of different companies under French and Romanian law.
The most important priority for Romania, from political and legal point of view, is European integration, which means membership within the European Union. Therefore, the entire Romanian legal system wili have to be harmonized in accordance with this objective. This reform affects Commercial Law and the regulations concerning companies as well.
The article underlines a serious proposition for the future of our legal system: business always means investment, and investment will have to be supported by the banking system, especially in favor of new investors and new companies. Such legal support will guarantee -so the author -an increase in the life standard, will reduce unemployment and will create new jobs on the Romanian market.

„Societăţile comerciale au fost şi sunt şi în prezent cel mai adecvat instrument juridic de drenare a energiilor umane şi financiare pentru realizarea unor scopuri sociale, ca şi pentru satisfacerea unor interese personale ale întreprinzătorilor."

Cu privire ia constituirea societăţilor pe acţiuni în dreptul francez s-a avut în vedere în primu! rând Code de Commerce, Dalloz edition 2000 şi Ph. Merle, Droit commercial. Societes commerciales, Precis, Droit prive, 4e edition, Dalloz, 1994 ; iar cu privire la constituirea societăţilor pe acţiuni în dreptul român, Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, O.U.G. privind simplificarea unor formalităţi administrative pentru înregistrarea şi autorizarea funcţionării comercianţilor nr. 76/24 mai 2001, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 283/31 .V.2001, S. D. Cărpenaru, Drept comercial român, ediţia a lll-a, Editura AII Beck, 2000 şi S. D. Cărpenaru, C. Predoiu, S. David şi Gh. Piperea, Societăţile comerciale. Reglementare, doctrină, jurisprudenţă, Editura AII Beck, Bucureşti, 2001.

S. D. Cărpenaru, Drept comercial român, Editura AII, Bucureşti, 1995, p. 126.

Top of page

DESPRE GAJUL IMOBILIAR (ANTICREZĂ)

Drd. loan POPA
Notar public, Braşov

Sur le gaje immobilier (antichrese)
RESUME

L'etude se propose de ramenerâ l'attention des theoriciens et des praticiens du droit, l'institution juridique de l'antichrese (le gage immobiliaire), reglementee par le Code Civil Roumain, dans l'art. 1697-1703, â present abrogee par la Loi 61/1931 - La Loi contre l'usure.
Tout en tenant compte du fait que ta Loi 61/1931 a e/e, elle aussi, abrogee comme une consequence de la succession en temps de quelques lois abrogatives, nous avons conclu dans le final de l'etude mentionnee, qu'â present, le gage immobiliaire en tant que garanţie immobiliaire transitoire entre le gage et l'hypotheque, peut etre congu variablement comme un accord entre Ies parties.
Donc, il est desirable que l'institution de l'antichrese soit remise en vigueur par l'intervention des tegislateurs, en ramenant de cette maniere le Code Civil Roumain parmi fes codes civiles modemes qui connaissent cette institution.

I. Scurt istoric
Anticreza este un contract prin care creditorul dobândeşte dreptul de a-şi apropria fructele unui imobil, remis lui de către datornic, cu îndatorirea de a le imputa (a scădea) pe fiecare an asupra dobânzilor, de sunt datorite, şi apoi asupra capitalului creanţei sale (art. 1697 C. civ.) .
Anticreza, adică "amanetarea folosinţei unui imobil, este o specie de garanţie intermediară între garanţiile mobiliare şi garanţiile imobiliare" . Cum, însă, în cazul anticrezei, garanţia constă într-un imobil, iar deposedarea debitorului de imobilul său este de esenţa contractului de anticreza, este uşor de observat ce consecinţe serioase produce această formă de garanţie pentru debitor, deşi pentru creditor, trecerea imobilului în detenţia sa, reprezintă o puternică asigurare şi garantare a creanţei sale

Facem precizarea că Titlul XVI, respectiv art. 1697-1703 din Codul civil - "Despre anticreză" - a fost abrogat integral prin art. 4 al Legii contra cametei din 2 aprilie 1931, al cărui text era următorul: "Contractele de vânzare-cumpărare şi anticreză ce se vor încheia între părţi după data promulgării legii de faţă sunt nule de drept, iar dispoziţiile art. 1371-1387 Cod civil, art. 1697-1703 Cod civil se abrogă".

M. B. Cantacuzino, Elemente de drept civil. Editura AII, Restitutio, 1998, p. 549.

Top of page

ANALIZA CONDIŢIILOR DE FOND ALE CECULUI

Drd. Traian LASZLO
 jurist

Din analiza legii cecului, Legea 59 din 1934 publicată în Monitorul Oficial numărul 100 din i 1 mai 1934 cu modificările ulterioare, se trage concluzia că acest instrument de plată, j pentru a putea fi considerat valabil, trebuie să îndeplinească anumite condiţii impuse de J lege. Aceste condiţii le putem împărţi în două categorii: condiţii de formă şi condiţii de fond. j în abordarea condiţiilor de formă ale cecului putem face referire la: obligativitatea folosirii! unui anumit imprimat, respectarea regulilor creării cecului , menţiunile obligatorii impuse de | chiar articolul 1 din Legea 59 din 1934. Cu privire la condiţiile de fond ale cecului, acestea j pot fi privite sub două aspecte. Primul aspect se referă la "părţile cecului", - respectiv:! trăgătorul, trasul şi beneficiarul. Cel de al doilea aspect se referă la proviziunea cecului, j adică la creanţa trăgătorului faţă de banca trasă.;
Acest instrument de plată este creat de trăgător care, în baza unui disponibil constituit | în prealabil la o bancă, dă un ordin necondiţionat acesteia, care se află în poziţie de tras să j plătească la prezentare o sumă determinată unei terţe persoane sau însuşi trăgătorului j emitent, aflat în poziţie de beneficiar .

I. PĂRŢILE
A. Trăgătorul
Trăgătorul este cel care creează titlul şi îl "pune în mişcare" remiţându-l beneficiarului.
1. Consimţământul trăgătorului şi cauza emiterii cecului
Emiterea cecului reprezintă un act juridic. Ca orice act juridic, emiterea cecului trebuie să fie manifestarea de voinţă a unei persoane, voinţă care nu trebuie să fie viciată (de eroare, doi sau de violenţă). De asemenea, angajamentul luat de trăgător prin emiterea cecului trebuie să aibă o cauză licită. Un cec este creat pentru o cauză ilicită, atunci când ...

A nu se confunda noţiunea de "creare" cu cea de "emitere" a cecului, deoarece crearea cecului constă în realizarea formei pretipărite a acestuia, formă acceptată de societăţile bancare, în care sunt cuprinse menţiunile obligatorii impuse de chiar articolul 1 din Legea nr. 59/1934, iar emiterea cecului reprezintă o operaţiune complexă care implică o decizie irevocabilă a trăgătorului cecului, în sensul de a redacta cecul pe formular şi punerea în circulaţie a acestui instrument de plată prin predarea cecului către beneficiar. A se vedea în acest sens: R. I. Motica, V. Popa, Drepi comercial român şi drept bancar, Editura Lumina Lex, 1999, p. 451.

A se vedea punctul 4 din Normele-Cadru nr. 7 din 1994 ale Băncii Naţionale a României.

Top of page

ARTICOLUL 31 DIN CARTA SOCIALĂ EUROPEANĂ REVIZUITĂ - DREPTUL LA LOCUINŢĂ - ÎN LUMINA LEGISLAŢIEI LOCATIVE ROMÂNEŞTI

Asist. univ. drd. Andreea Elena TABACU
Universitatea din Piteşti
Facultatea de Ştiinţe Economice şi Administrative

Summary: The reglementation of the social and economicaI rights is so necessary requested in order to meet the general progress of the society.
This desideratum was realised at the european level by the Revised European Social Charter, wich provides fundamental rights in social and economical area, like: right to work, right to social security, to medical assistance, right to professional orientation, the protection of children and youth etc.
These are the results of the implementation of the general politic of The Council of Europe, regarding the protection of human rights, to encourage the economical and social progress.
Among the social rights the European Social Charter provides the right to dwelling.
This social right found it's achievement in the romanian law by the provisions of L. no 114/1996 - about the rentai contract, L. no 190/1999 - about the credits acorded in order to build dwellings, L. no 152/1998 - creating the National Agency for Dwellings, O.U.G. no 40/ 1999 - the protection of lodgers.
There are many provisions regarding the protection of this social right beeing like: the prorogation of the rentai contract, the priority of the lodger to buy the real estate (the buillding), the replacement of the lodger in the buyer's rights, the transfer of the rentai contract, the prohibition of hard clauses in the rentai contract etc.
AH those juridical aspects are mented to establish a general order in the matter of the right to dwelling. But the real fulfillment of law*s provisions requires the cooperation of all the authorities and the utilisation and discover of all the infrastructure resources, in order to support the extant superstructure.

1. Introducere
Recunoaşterea unor drepturi subiective prin consacrarea acestora în dreptul obiectiv nu determină automat consecinţa împlinirii efective a conţinutului lor. Frecvent, reglementarea forţează realitatea socială şi economică, obligând statul şi individul la atitudini pe care aceştia, din lipsă de mijloace, nu şi le pot permite. Cel mai adesea, această situaţie este întâlnită în categoria drepturilor de natură socială şi economică, consacrarea lor legislativă fiind absolut necesară pentru asigurarea progresului şi creşterii nivelului de trai. Dar, statuarea unor drepturi, chiar cu valoare de principiu, nu atinge cu suficienţă dezideratul asigurării protecţiei reale a ...

Top of page

ANTRENAREA RĂSPUNDERII STATELOR PENTRU ACTIVITĂŢI NEINTERZISE DE DREPTUL INTERNAŢIONAL

Asistent univ. drd. Alina DUMITRU
Universitatea "Spiru Haret" Bucureşti

Aspecte teoretice

După cel de al doilea război mondial, activităţile economice care, pe de o parte, sunt considerate necesare pentru dezvoltarea şi bunăstarea societăţii, dar, pe de aită parte, pot vătăma mediul sau reprezintă un risc pentru alţii au devenit mult mai numeroase.
Pentru o parte dintre aceste activităţi, cele avînd consecinţe transfroritariere, au fost stabilite reglementări internaţionale sub forma acordurilor multilaterale, regionale sau bilaterale. O listă a acestor acorduri a fost publicată de către Secretariatul Naţiunilor Unite sub titlul Survey of State Practice Relevant to International Liability forlnjurious Consequences Arising out ofActnot Prohibited by International Law. Astfel de acorduri există mai ales în domenii cum sunt explorarea spaţiului extraatmosferic, utilizarea paşnică a energiei atomice şi protecţia mediului marin.
Totuşi, puţine sînt cazurile în care acordurile reglementează răspunderea în caz de daună cauzată de activitatea în chestiune; aceste rare cazuri pot fi grupate în trei categorii.
Mai întâi, reglementarea cea mai frecventă este aceea a răspunderii civile a exploatantului, care trebuie urmărită în faţa instanţelor statale. Este cazul, spre exemplu, al Convenţiei referitoare la pagube cauzate terţilor de aeronave străine (1952), al Convenţiei asupra [ răspunderii civile în domeniul energiei atomice (1960), sau al Convenţiei de la Viena referitoare la răspunderea civilă în materie de daune nucleare (1963). Aceste convenţii, nevizând în mod direct statele, nu prezintă interes în contextul analizei răspunderii internaţionale.
în al doilea rînd, se reglementează o responsabilitate directă în sarcina statului în caz de daună; în acest sens, pot fi enunţate două exemple: Convenţia asupra răspunderii internaţionale cauzate de obiecte spaţiale (1972) şi Convenţia Naţiunilor Unite asupra dreptului mării - art. 139 şi 263 (1982).
în al treilea rînd, există un regim care combină cele două construcţii prezentate pînă acum, stabilind o răspundere primară a exploatantului şi una subsidiară a statului al cărui resortisant este exploatantul în cazul în care statul şi-a încălcat şi el obligaţia de control; un exemplu este cel al Convenţiei referitoare la răspunderea exploatanţilor navelor nucleare (1962).
O serie de acte internaţionale pot fi considerate ca având scopul creării unei noi conştiinţe internaţionale (soft law) ele nu au o forţă juridică proprie, dar încearcă să pregătească drumul pentru dezvoltarea unor norme juridice. Se pot cita în acest sens, în special Principiul 21 al Declaraţiei Naţiunilor Unite asupra Mediului înconjurător ("Statele au dreptul suveran, în conformitate cu Carta ONU şi principiile Dreptului Internaţional, de a-şi exploata propriile resurse din teritoriul naţional în funcţie de politica lor privind mediul înconjurător şi au datoria

Top of page

2. Drept public

CONCEPTUALIZAREA JURIDICA IN PROCESUL DE ELABORARE A ACTELOR NORMATIVE

Prof. univ. dr. loan VIDA

The Legal Conceptualization in the Process of Normative Elaboration
SUMMARY

The author presents some aspects of the legal concept ion, outlining the manner to be established of the notions, categories, principles and juridicaI structures. In the same respect are render evident the manner of the utilisation of the code, of the enumeration of the legal presumptions and fictions in the legislative process.

Prin conceptualizare, în general, se înţelege realizarea unui produs al gândirii umane pe calea abstractizării. Astfel de produse ale gândirii umane sunt noţiunile, categoriilor, raţionamentele etc., care desemnează o parte a diversităţii fenomenelor, proceselor, relaţiilor sau obiectelor concrete.
în procesul de elaborare a actelor normative, conceptualizarea îmbracă o formă juridică şi ea se manifestă prin crearea noţiunilor, categoriilor, principiilor şi construcţiilor juridice.
în literatura de specialitate, adesea se consideră că în domeniul juridic, rezultatele procesului de conceptualizare sunt date de concepte şi categorii juridice. Acest mod de a privi lucrurile contravine regulilor privitoare la clasificarea logică a obiectelor şi fenomenelor, în sensul că în procesul de clasificare a două fenomene, unul dintre ele nu poate avea acelaşi statut ca şi subconceptele acestuia. Astfel, categoriile juridice sunt şi ele concepte, este adevărat, de maximă generalitate, dar aceasta nu justifică împărţirea rezultatelor gândirii juridice în concepte şi categorii juridice.
în opinia noastră, opera de conceptualizare este o parte intrinsecă a procesului de gândire, iar rezultatele sale se concretizează în noţiuni, categorii, principii şi construcţii juridice. în acest fel, noţiunile şi categoriile juridice sunt concepte, în sensul că ele reprezintă punctul final al unui proces de gândire care, pe calea abstractizării, concretizează o formă logică a acestuia, ce reflectă trăsăturile generale şi necesare ale unei clase omogene de fenomene juridice. Noţiunile, categoriile, principiile şi construcţiile juridice devin astfel lianţii sistemului juridic, elementele care asigură interdependenţa şi unitatea componentelor sale. în procesul de creare a dreptului, neobservarea noţiunilor, categoriilor şi principiilor juridice este pe cât de dăunătoare, pe atât de nedorit. în cazul în care legiuitorul creează norme juridice care contrazic sistemul noţiunilor, categoriilor, principiilor şi construcţiilor juridice, el se situează extra muros, iar unitatea sistemului juridic este pusă sub semnul îndoielii. Mai mult, legiuitorul ...

A se vedea J.-L. Bergel, Theorie Generale du Droit, 3e edition, Dalloz, Paris, 1999, p.193.

Top of page

POPOARELE INDIGENE ÎN DREPTUL INTERNAŢIONAL: ÎNTRE TRADIŢIE Şl FICŢIUNEA AUTODETERMINĂRII

Conf. Dr. Monica VLAD

'The white man does not understandAmerica..."
Luther Standing Bear

Indigenous Peoples in International Law: Between Tradition and the Fiction of
Self-Determination
SUMMARY

The study is based on the very evident contradiction between the ancestral Indigenous world and the values of modern tife. Aside from legal aspects, the fight indigenous peoples all over the world put up from their rights as human beings is a profound moral question for our era. The famous Declaration of Independence, meant to guarantee political freedom ??? America, ignores the very fact that disrespect regarding its provisions has kept the indigenous in the most horrible captivity. Whiie famous Indian Chiefs have shown the way for colonizers to get into the heart of the new continent, it is obvious today that the new Americans became very concerned about limiting immigration for the new "alines".
One should face the lack of substance in the concept of self-determination, especially while applied to indigenous people. The Declaration of Rights for Indigenous Peoples, as adopted by the Organization of American States, is more demagogy than a real promise for the indigenous populations. We have chosen to look at the problem of Indian identity simply because the abuse suffered by indigenous people worldwide has been worst in the United States. Giving back the historical properties the Native Americans have once owned (as the Declaration pretends to guarantee) is total utopia, since its realization would mean the end of the United States.
We can only conclude that our hope is for an increasing understanding and recognition that what has been going on for five hundred years has been a genocide, a sistematic destruction of indigenous ways of life. And that America will find peace only when these millions of souls wil find THEIR peace.

Teza centrală a acestui studiu îşi propune să demonstreze incompatibilitatea dintre lumea valorilor indigene şi viaţa modernă. Această incompatibilitate este cauza aurei de tragedie care însoţeşte apropierea de orice cultură distrusă. Pentru că acesta a fost scopul colonizării celor două Americi: exterminarea civilizaţiilor indigene, care - miracol! - s-au încăpăţânat ...

"Omul alb nu înţelege America..." (citat din declaraţia lui Standing Bear, una din căpeteniile indienilor Sioux din North Dakota).

Top of page

ASPECTE REFERITOARE LA PROBLEMA APARTENENŢEI BASARABIEI LA ROMÂNIA Şl LA RELAŢIILE ROMÂNO-SOV1ETICE, REFLECTATE ÎN DOCUMENTE DIPLOMATICE AMERICANE

Conf. univ. dr. Corvin LUPU

Aspects Regarding the Problem of Basarabia's Allegiance to Romanîa and the Romanian-Soviet Reiationship, Reflected in American Diplomatic Documents
SUMMARY

The relationship between Romania and the Soviet Russia were compromised from the beginning of the existence of the Russian communist state. The collaboration failed and it has marked the poiitical relationships between the two countries for a very long time, we may say even until today. The Romanian political class, being exclusively represented by owners and showing a very deep anticommunist attitude, refused their collaboration with the Bolsheviks, and were skeptical regarding the possibility of the communists' being rulers in Moscow for a long time.
The inter-war and the post World War II Romanian historiography have congratulated for years the Romanian foreign policy, oriented exclusively towards France and Great Britain. A deep and objective analysis of the events, facilitated by the access of the historians to various documents leads to the conclusion that, during the two World Wars, the Romanian governs, the poiitical class by and large, have given too iittle attention to the fact that the peace treaties which accomplished Romania's requirements were not agreed upon or acknowledged by the greatest three world poiitical powers: the U.S.A., the U.S.S.R. and Germany. Little and belated effort was done in order to establish strong diplomatic relationships with these countries.
By the end of the fourth decade, when King Carol II tried to improve this situation, it was too late. The war was imminent and the Enlarged România was breaking down lacking the help of the three great world political powers that she had nothing in common with.

Conferinţa de pace de după primul război mondial a condus la rezolvarea majorităţii problemelor teritoriale ale României, ca şi ale altor ţări mici şi mijlocii din Europa Centrală şi de Est, care şi-au văzut confirmate cele mai multe dintre aspiraţiile naţionale, fără a intra, în acel moment istoric, sub controlul altor state. Această performanţă politică a fost posibilă în condiţiile în care Austro-Ungaria s-a dezmembrat, iar marile puteri Germania şi Rusia erau în imposibilitate de a-şi promova interesele de dominaţie care le-au caracterizat de-a lungul istoriei. De altfel, chiar şi în condiţiile în care statul sovietic nu era recunoscut de puterile cu cel mai mare rol în deciziile Conferinţei păcii, totuşi unirea Basarabiei cu România nu a fost recunoscută de S.U.A. şi această nerecunoaştere a produs efecte în timp. Astfel, U.R.S.S. a fost încurajată să nu recunoască nici o clipă actul unirii Basarabiei cu România. în anul 1940 opinia publică şi clasa politică americană nu s-au opus desprinderii Basarabiei şi ...

Top of page

DEMOCRAŢIA CONTEMPORANĂ Şl SFERA GUVERNĂRII. UNELE CONSIDERAŢII CU CARACTER POLITIC Şl CONSTITUŢIONAL

Lect. univ. drd. Daiana Maura VESMAŞ

DEMOCRATIE - ALS KONSTITUTIONELLES PROBLEM - UND DIE REGIERUNGSSPHERE.

Der Artikel erortet das Problem der gegenwărtigen Demokratie aus einer politischen und verfassungsrechtlichen Perspektive. Als Einleitung werden die Begriffe der Wahlen, der Mehrheh und der Sphere der Regierung aus politischer Perspektive analysiert. Weiter untersucht die Verfasserin das Thema aus einer verfassungsrechtlichen Hinsicht. Die demokratischen Verfahren und deren Voraussetzungen werden definiert. Die egalitare Tendenz demokratischer Auswahlprinzipien wird hier untersucht. Das Erfordernis der Auswahl unter Konkurrenbedingungen, das das Recht aut politische Opposition enthălt und das Vorhandesein von Parteien sind weitere Thesen der Verfasserin. Die funktionierende offentliche Kommunikation als wesentliche Funktionsbedingung der Demokratie und das Mehrheitsprinzip stellen die Bedingungen einer demokratischen Verfassung dar. Jedoch, scheitert das demokratische Prinzip wenn das Mehrheitsprinzip nicht funktioniert. Die ideologischen Prămissen, unter denen die Entstehung des burgerlich-demokratischen Verfassungsstaates vorausgedacht worden waren, sind historisch gesehen zuverlăssig widergelegt. Gerade deshalb kann ein Legitimationsverlust nur vermieden werden. wenn an die Steile einer Demokratie-ldeologie eine empirische Demokratietheorie gesetzt wird.

1. Perspectiva politică
în perioada contemporană prin noţiunea de democraţie se desemnează, în general, un ansamblu specific de proceduri de constituire şi exercitare a puterii publice înţeleasă ca putere politică, respectiv un anumit tip de regim politic statal.

în acest sens, în doctrina românească contemporană, Antonie Iorgovan, făcând distincţia între noţiunea de regim politic şi aceea de sistem politic, respectiv între semnificaţia juridică şi cea politică a noţiunii, arată: "regimul politic reprezintă ansamblul metodelor şi mijloacelor de înfăptuire a puterii, a relaţiilor existente între elementele ce alcătuiesc sistemul social politic, relevând mai ales regimul drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor* (Drept constituţional şi instituţii politice-Teoria generală, Editura Galeriile J. L.Calderon, Bucureşti, 1994, p.160 şi 169). De asemenea, loan Muraru, referindu-se la principiul statului democratic arată : caracterul democratic al statului înseamnă că autorităţile publice se întemeiază pe voinţa poporului exprimată prin alegeri libere şi corecte şi că acesta implică un sistem pluralist, responsabilitatea guvernanţilor, obligaţia lor de a se conforma legilor, exercitarea imparţială a justiţiei de către judecători independenţi şi inamovibili (Drept constituţional şi instituţii politice. Editura Actami, Bucureşti, 1998, p.137) iar Cristian Jonescu defineşte regimul politic ca fiind ansamblul unitar şi coerent structurat al normelor juridice şi al mecanismelor constituţionale, politice, social-economice, ideologice, prin intermediul cărora se înfăptuieşte actul de guvernare sau altfel spus, se realizează puterea politică, după care arată : regimul politic pluralist reprezintă acel regim politic în care sunt înregistrate şi funcţionează

Top of page

ASPECTE ALE DELICVENŢEI JUVENILE

Conferenţiar univ. dr. Constantin BUTIUC

Aspects of the Juvenile Delinquency
SUMMARY

The article has four parts.
In the first part, which has an introductory feature, the expression of "juvenile offence" is explained.
The second section presents the causes of juvenile offence, both those of individual nature and social ones.
The forms of manifestation are the subject of the third section, both classical forms and the new ones are presented, as example the satanist phenomenonand the "street children".
In the last part, references concerning the fight against juvenile offence are made and some foreign patterns are afeo showed like the French and the North-American ones.

1. Consideraţii generale
Lămurirea conţinutului expresiei de delicventă juvenilă este destul de dificilă existând puncte de vedere diferite, atât la noi în ţară, cât şi la nivelul unor foruri internaţionale.
De pildă, la primul Congres al Naţiunilor Unite pentru prevenirea crimei şi tratamentul delicvenţilor care a avut loc la Geneva în anul 1955 s-a încercat definirea delicvenţei dar nu s-a ajuns la o soluţie convenabilă, lucru care s-a repetat la congresul următor de la Londra, din anul 1960. Discuţiile pe această tema au fost generate de faptul că în timp ce autorii europeni includ în sfera delicvenţei juvenile numai faptele penale, cei americani includ, pe lângă acestea, contravenţiile, abaterile de natură civilă, disciplinară sau chiar abaterile morale sau de politeţe. Cu toate că disputa nu a fost tranşată, cu titlu de recomandare, s-a indicat ca expresia de delicvenţă juvenilă să fie folosită numai la fapte penale .
în rândul autorilor români, jurişti, psihologi sau sociologi există şi o altă controversă, de data aceasta legată chiar de definirea expresiei, cu implicaţii fireşti şi asupra conţinutului.
într-o primă accepţiune, delicventa juvenilă a fost definită ca fenomen socio-uman concret istoric, cu o identitate proprie, desemnând ansamblul comportamentelor ilicit penale săvârşite de minorii care răspund penal şi de tinerii în vârste de la 18 la 25 de ani, într-un spaţiu şi timp determinate .

O. Brezeanu, Minorul şi legea penală, Editura AII Beck, Bucureşti, 1998, p. 2 3.

  A. Dineu, Bazele criminologiei, Editura AII Beck, Bucureşti 1993, p. 153; V. Dragomirescu, Psihologia comportamentului deviant, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1996, p. 31; G. Basiliade, Unele probleme ale cercetării şi prevenirii delicvenţei juvenile, p. 12, în Studiu cu privire ia delicvenţă juvenilă, Centrul de cercetare pentru problemele tineretului, Bucureşti, 1973.

Top of page

UNELE CONSIDERAŢII PRIVIND ACCESUL PERSOANELOR LA JUSTIŢIA CONSTITUŢIONALĂ lN SPANIA Şl PORTUGALIA

Lector univ. drd. Bianca SELEJAN-GUŢAN

Problematica accesului persoanelor la justiţia constituţională constituie una din temele favorite de discuţie în doctrina dreptului constituţional. Majoritatea sistemelor de justiţie constituţională consacră forme de control al constituţionalităţii ce asigură acest acces, forme ce au fost calificate ca fiind adevăratul control al constituţionalităţii, prin modul de exercitare, dar şi prin efectele sale. Ne vom opri în continuare asupra a două sisteme de justiţie constituţională care fac parte din "modelul european" al controlului de constituţionalitate, şi care prezintă particularităţi care le-au transformat, la rândul lor, în "modele": sistemul spaniol şi cel portughez. Ambele sisteme au preluat şi adaptat principalele coordonate ale modelului kelsenian, cel din urmă realizând chiar o îmbinare unică a acestui model cu cel american. în ambele sisteme, accesul persoanelor la justiţia constituţională apare atât sub forma recursului direct, cât şi a recursului indirect, prin intermediul instanţelor judecătoreşti sau al Ombudsmanului.
Modelul european de justiţie constituţională şi-a găsit în Spania o aplicare inspirată din sistemele german şi italian. Tribunalul constituţional spaniol, înfiinţat prin legea organică din 3 octombrie 1979, este considerat ca fiind una din jurisdicţiile constituţionale europene cu atribuţiile cele mai largi. Asemănarea cu sistemele amintite apare şi în cazul accesului cetăţenilor la jurisdicţia Tribunalului Constituţional. Desigur, aşa cum arăta şi profesorul Pierre Bon , termenul de "cetăţean" nu trebuie interpretat de o manieră restrictivă. Cetăţenii străini pot avea şi ei acces la judecătorul constituţional spaniol, ca titulari ai drepturilor şi libertăţilor ce le sunt recunoscute de Constituţie. Pe de altă parte, şi persoanele juridice pot avea acces la jurisdicţia constituţională pentru apărarea intereselor lor legitime. Acest drept de acces al persoanelor juridice, deşi nu este prevăzut în Constituţia spaniolă, a rezultat din jurisprudenţa Tribunalului Constituţional, încă din primii ani ai activităţii acestuia.
Justiţia constituţională din Portugalia prezintă trăsături specifice, ce combină în mod original un control difuz inspirat după modelul american cu un control inspirat din modelul european de control concentrat. Şi în Portugalia, ca şi în Germania, Austria, Spania, cetăţenii au deschise două căi pentru accesul la justiţia constituţională: recursul direct şi cel indirect. Cu toate acestea, sistemul portughez prezintă particularităţi care îl fac să nu poată fi încadrat sau asemănat pe deplin cu celelalte jurisdicţii constituţionale europene.

A se vedea P. Bon, F. Moderne şi J. Rodriguez, La justice constitutionnelle en Espagne, Paris, Economica et PUAM, 1984; P. Bon, Le Tribunal Constitutionnel Espagnol, în Les Cahiers du Conseil constitutionnel, no. 2/1996.

P. Bon, Espagne, Portugal. Rapport, în G. Conac, D. Maus (sous la direction de), L'exception d'inconstitutionnalite. Experiences etrangeres et situation frangaise, Editions STH, Paris, 1990, p. 46.

Top of page

STUDIUL DREPTULUI COMPARAT ÎN FACULTĂŢILE DE DREPT

Lector univ. drd. Manuel GUŢAN

The Study of Comparative Law in the Law Faculties
SUMMARY

The growth of the Comparative iaw discipline's importance in the law faculties curricula represents the main event in the field of law teaching that took place in the last few decades both in Europe and North America. Almost all comparatists were preoccupied with the underlining of the functions Comparative law can have in the field of law. On the top stayed almost all the time the important role that the study of comparative law plays in forming the future lawyers. This importance seems to be realised by the law schools in Romania. Some of them started to introduce in their curricula courses of Comparative law or courses with a comparative approach of certain fields of law.
Basically there are two ways in Comparative law approach. On the one hand Comparative law can represent a distinct discipline in the law faculty curriculum and, on the other hand. it could be a common perspective for every juridical discipline.
Regarding the teaching of Comparative law we propose a three levels approach: by foreign law studies; by implicit Comparative law studies and by explicit or systematic Comparative law studies. Regarding the Comparative teaching of law, there is the deşire that in the future Comparative law should disappear as an autonomous discipline to make place for the teaching, from a comparative perspective, of all legal disciplines from the academic curriculum. In the same time, this approach depends on the students' and professor's foreign language skills and on the space allotted in the curriculum to the discipline concerned.

Unul din cele mai importante fenomene ce au avut loc în domeniul învăţământului juridic în ultimele decenii, atât în Europa cât şi în America de nord, a fost ascensiunea spectaculoasă a studiului disciplinei Dreptului comparat în cadrul Facultăţilor de drept. Acest fapt s-a datorat, pe de o parte, dezvoltării deosebite pe care a luat-o cercetarea în domeniul comparării juridice cât şi, pe de altă parte, conştientizării treptate a rolului tot mai important pe care compararea îl joacă astăzi în lumea dreptului.
Este un fapt cunoscut acela că mai toţi comparatiştii s-au preocupat de evidenţierea funcţiilor pe care le poate îndeplini Dreptul comparat în dimensiunea juridicului. La loc de cinste a stat mai totdeauna rolul important pe care studierea dreptului comparat o are în cadrul formării universitare a viitorilor jurişti. L-am cita în acest sens pe Pierre Tercier, care, acum aproximativ 10 ani, în cadrul colocviului dedicat aniversării Institutului elveţian de Drept comparat declara: „ Une Faculte de droitne me paraîtpius avoir le droit de former des juristes sans leur donner l'ouverture et Ies informations efementaires qui leur permettront

Top of page

CÂTEVA CONSIDERAŢI! ASUPRA ONTOLOGIEI DREPTULUI

Adrian Mirei PETRARIU

A few thoughts about ontologia juris
SUMMARY

Is Law created or discovered? Mystical or mathematical? Are we born with a law sense inside us? Is there a possibility for a law to be so just as to fulfill the need for justice of every single human being? Should our legal systems take into account other life forms than humans?
These are just a few questions, more or less fundamental, which certainly rise in every philosophical mind. These issues are as old as mankind itself, if not even older, getting no clear answers until today, though it has been so much written and spoken about them. As usual, in such cases, a certain Divinity is always involved. God is always a problem solver. But it seems He failed to solve the differences between cultures and civilizations, so often slipped into violence and aggression. The differences mentioned above are stronger than ever when justice is involved.
The author could definitely not find great answers, but try a brief view of some known theories, and not just western ones, from a slightly different point. The Law is a part of our lives, of Life itself, as inevitable as ă physical law, as alive as it has a life of its own, always ready to claim its existence, in any society, in any circumstances. And that remains a fact hard to ignore.

De multe ori rezolvarea concretă a unei speţe depinde, pe lângă alegerea potrivită a legii aplicabile, de interpretarea corectă a normei juridice. Interpretarea este, după cum se ştie, un proces care trebuie să conducă la aplicarea legii în spiritul acesteia, nu neapărat în litera ei, ceea ce ne trimite în mod direct la intenţia legiuitorului, iar aceasta din urmă urmăreşte, de cele mai multe ori, un principiu mai mult sau mai puţin fundamental al dreptului, lată de ce este recomandabilă căutarea şi aplicarea principiului de drept incident în vederea desluşirii corecte a cauzei.
Principiile de drept urmăresc însă, în ultimă instanţă, chiar raţiunea de a exista a dreptului. Dacă ne imaginăm dreptul ca pe o piramidă, cum a făcut-o şi prestigiosul jurist Hans Kelsen, vom putea lesne constata, la baza piramidei, existenţa unei sume de adevăruri fundamentale, din care izvorăsc, în succesiune logică, norme de conduită, până în vârful piramidei, unde tronează cea mai elaborată normă, cea mai îndepărtată de fundament şi, ca atare, cea mai puţin inteligibilă, dar a cărei logică existenţială nu poate fi contestată. Cel puţin aşa vor sta lucrurile în cadrul unui sistem juridic închegat, ale cărui piese se potrivesc unele cu altele.
În ce priveşte fundamentele amintite, ele se constituie desigur în concepte filosofice îndelung studiate şi controversate, precum Adevărul, Justiţia, etc., ridicându-se întrebarea:

Top of page


Home Page | Scurt istoric si tematica | Consiliul stiintific si colegiul de redactie | Date de identificare | Contact | Site Map