REZUMAT NR. 1-2 AN 2003

I. STUDII

1. Drept privat

INCOTERMS 2000
IMPORTANTA MODALITĂTII DE TRANSPORT II

Conf. univ. dr. Radu-Gheorghe GEAMĂNU

Cele opt modalităţi de transport
Se disting opt modalităţi de transport: pe mare, pe căi navigabile interioare (fluvii, canale, lacuri), prin aer, calea ferată, şosele, poştă, oieoducte (pipeiines) şi transportul multimodal.
Aşa după cum reiese din denumirea sa, transportul multimodal este o combinaţie a mai multor modalităţi de transport, dar prezintă particularitatea fundamentală că nu trebuie să sufere nici o întrerupere de încărcare a mărfii în timp ce aceasta trece de la o modalitate de transport la alta. Această particularitate fundamentală este raţiunea pentru care transportul multimodal este considerat o modalitate de transport aparte.
Containerizarea şi transrularea (nave Roil-on-Rofl off) sunt aplicaţiile tehnologice cele mai sofisticate. Faţă de amploarea succesului şi dezvoltării lor mondiale, o adaptare a INCOTERMS era indispensabilă.
Diferenţiere după tipurile mărfurilor
Anumite categorii de mărfuri, totuşi, din cauza greutăţii, volumului sau valorii adăugate reduse, au acces dificil la transportul multimodal: este cazul materiilor prime şi al multor produse agro-alimentare, mărfuri în vrac, solide sau lichide, mărfuri sau produse de bază (asupra acestor categorii, conţinutul câştigă încă o dată părţi ale pieţei) cauciuc, cafea, lemn, etc.
Pentru acest comerţ voluminos sau care are greutate mare, urmând cel mai adesea căile intercontinentale sud-nord, întreruperea de încărcare este practic inevitabilă în porturile maritime, fluviale sau lacustre de plecare şi de sosire.
Primele INCOTERMS (din 1936) - şi în special, cele mai cunoscute şi cel mai des folosite: FOB ..., CFR ... şi CIF... - au fost esenţialmente concepute pentru acest tip de comerţ maritim, fluvial şi lacustru. Era deci normal să se plaseze transferul riscurilor între vânzător şi cumpărător, la trecerea bordului navei în portul de îmbarcare, în momentul în care marfa intră în mijlocul de transport.

Top of page

DREPTURILE REALE DE FOLOSINŢĂ

Conf. univ. dr. Eugen CHELARU
Universitatea din Piteşti
Facultatea de Stiinte Economice si Administrative

Les droits reels d'usage
Resume

L 'article est consacre â l'analyse des nouveaux demembrements du droit de propriete reglementes par ia legisfation roumaine recente. II s'agit des droits reels d'utiiisation, qui ont pour objet des immeubles propriete privee de l'Etat ou des unites administrative-territoriales. II s'agit du droit reei d'utiiisation des terrains afferents aux logements achetes aux conditions du Decret-loi no. 61/1990, les droits reels d'utiiisation des certains terrains agricoles, reglementes par fes dispositions des Lois no. 18/1991 et no. 1/2000 et le droit reei d'utiiisation special des terrains situes dans la zone intra-muros, constitue pour les citoyens etrangers et pour les apatrids et reglemente par I' O. U.G. no. 184/2002.

1. Preliminarii. Una dintre caracteristicile drepturilor reale este aceea de a fi limitate numeric. Este o consecinţă a faptului că drepturile reale sunt prevăzute de lege, expres sau numai implicit , părţile neavând posibilitatea să creeze prin acte juridice alte drepturi reale .
Principala clasificare a drepturilor reale este aceea în drepturi reale principale şi drepturi reale accesorii.
Potrivit doctrinei clasice de drept civil, domeniul drepturilor reale principale este format din dreptul de proprietate şi dezmembrămintele sale: uzufructul, uzul, habitaţia, servitutea şi superficia.
Posibilitatea dezmembrării dreptului de proprietate este recunoscută de prevederile art.479 C. civ., conform cărora "poate avea cineva asupra bunurilor, sau un drept de proprietate, sau


Aceasta a fost situaţia dreptului de superficie, a cărui existenţă în dreptul nostru, până la menţionarea sa expresă ca drept real imobiliar supus întabulării în cartea funciară de către art.11 din Legea nr.115/1938 pentru unificarea dispoziţiilor privitoare la cărţile funciare, a fost dedusă din dispoziţiile art.492 C. civ., care, după ce instituie prezumţia conform căreia proprietarul terenului este considerat a fi şi proprietar al construcţiei edificate pe acesta, îngăduie şi proba contrară. A se vedea, în această privinţă D. Alexandresco, Explicaţiunea teoretică şi practică a dreptului civil român, voi. III, Bucureşti, 1909, p.334 şi urm. şi M. B. Cantacuzino, Elementele dreptului civil, Editura AII, Bucureşti, 1998, colecţia Restitutio, p.140.

A se vedea H. Capitant, Les grands arrets de la jurisprudence civile, 9e edition par F. Terre et Y. Lequette, Dalloz, Paris, 1991, p.255; A. Weill, Droit civil. Les biens, Dalloz, Paris, 1974; E. Chelaru, Curs de drept civil. Drepturile reale principale. Editura AII Beck, Bucureşti, 2000, p. 157-158; O. Ungureanu, C. Munteanu, Drept civil. Drepturile reale. Editura Lumina Lex. Bucureşti, 2003, p.41.

Top of page

REFLECŢII PRIVIND ABUZUL DE DREPT Şl INCONVENIENTELE ANORMALE DE VECINĂTATE

Prof. univ. dr. Ovidiu UNGUREANU

Reflexions sur l'abus de droit et les inconveniente anormaux de voisinage
Resume

II existe entre voisins des obligations personneles auxquelles fait allusion l'article 41 al.6 Constitution et I'art.588 C.civ., des devoirs de bon voisinage, qui ne sont pas sans une certaine coloration psychologique et morale. Deux de ces devoirs retiennent l'attention par leur tres grande generalite : le voisin ne doit pas chercher â nuire au voisin; le voisin ne doit pas causer au voisin des genes intoierable. La jurisprudence suppose ces devoirs en sanctionnant leur violation par une responsabilite civile.
Dans cette etude l'auteur fait une analyse de detaille â cettes theories jurisprudentielles, l'abus de droit et les inconvenients anormaux de voisinage, rattachees au droit de biens par la maniere dont le proprietaire exerce son droit de propriete: maniere tantot abusive, tantot excesive.

I. Abuzul de drept în raporturile de vecinătate
1. Consideraţii generale. - De la originea societăţii omeneşti vecinătatea a fost o realitate. Ca intensitate ea a fost mai mult sau mai puţin resimţită în funcţie de epocă şi de mediu. în adevăr, forţa sa s-a accentuat în societăţile arhaice şi agrare iar drepturile izvorâte din vecinătate s-au conturat mai ales într-o lume în care omul şi familia sa erau sedentare. Astăzi însă raporturile între proprietarii vecini s-au modificat considerabil datorită profundelor transformări sociale şi economice.
Dacă legea recunoaşte propietarului dreptul de a obţine toate foloasele si de a profita de întreaga utilitate a bunului său, aceasta nu înseamnă că el poate exercita abuziv prerogativele proprietăţii. Raporturile de vecinătate creează pentru proprietari un comportament particular.
Nu mai puţin, aceste raporturi comporta o anumită dificultate în aplicare deoarece au la bază legi, regulamente, cutume şi jurisprudenţe. In această materie - mai mult decât în altele - jurisprudenta are un rol creator. Ei îi revine sarcina dificilă de a concilia interesul legitim al proprietarului cu interesul social.
Buna vecinătate presupune cel puţin două îndatoriri: prima, vecinuI să nu-l prejudicieze pe vecin şi a doua, vecinul nu trebuie să-l incomodeze într-un mod intolerabil pe vecin.

*) Solomon în învăţăturile sale spunea: „Vecinul meu aproape de mine înseamnă mai mult decât fratele meu de departe" (27,10); Cicero (De Officis, I, 18) trebuia să-şi ajute vecinii la strânsul recoltelor înainte de a-şi ajuta fratele sau prietenul. Aşadar, vecinătatea se regăseşte în exemplul fraternităţii negative: a nu-şi face rău unul altuia şi a se suporta.

Top of page

ÎNCHIRIEREA BUNULUI ALTUIA

Asist. univ. drd. Codruţa HAGEANU

The Rentai of the Property of Another
Summary

The paper relates io a less discussed subject by the juridicaI literature and analyses the following situations: the hiring of a property by a person who is only apparently the owner, the hiring of the property owned by more joint owners by only one of them, and the hiring of the joint property by one spouse. For cach hypothesis there are examples from the practice of the Roumanian and French juridical instances, the stress being on the sanction applied to the documents concluded without respecting the law. At last there are short references to the situation when two successive hiring contracts are concluded for one property.

Dacă referitor la vânzarea bunului altuia s-au elaborat numeroase lucrări de specialitate, referitor ia închiriere doctrina este destul de săracă.
Evident că acest lucru este determinat de specificul contractului, anume acela de a transmite numai folosinţa bunului închiriat, astfel că un contract de închiriere poate fi încheiat şi de o altă persoană decât proprietarului bunului, respectiv de uzufructuar, alt locatar etc.
Totuşi, jurisprudenţa a cunoscut situaţii în care contractul de închiriere, a fost încheiat, fie de proprietarul aparent, fie de un locatar aparent (care a încheiat un contract de subînchiriere), astfel că, s-a pus problema efectelor pe care un astfel de contract, în care locatarul sau sublocatarul sunt de bună-credtnţă, le produce faţă de adevăratul proprietar.
Practic, pot să apară următoarele situaţii:
Contractul de închiriere este încheiat în calitate de locator de o persoană ce nu are asupra lucrului nici un drept opozabil faţă de proprietar (cazul clasic al închirierii bunului altuia) şi nici o aparenţă de proprietate sau un alt titlu. în acest caz, contractul de închiriere este faţă de adevăratul proprietar un res inter alios acta şi nu-i va fi opozabil, el nefiind obligat să respecte contractul astfel încheiat. Contractul este valabil între părţi pentru că el naşte numai obligaţia de a face, iar chiriaşul poate angaja răspunderea locatorului, fie pentru neîndeplinirea obligaţiei de predare a bunului, fie pentru neîndeplinirea celei de a asigura liniştita folosinţă pe toată durata contractului. Situaţia chiriaşului din acest contract este similară cu cea a creditorului (beneficiarului) din convenţia de porte-forte
Dacă locatorul este un proprietar aparent, contractul produce efecte faţă de adevăratul proprietar. în aceste situaţii apare un conflict între drepturile acestuia din urmă, care uneori poate fi acuzat de neglijenţă sau lipsă de diligenţă, şi cele ale locatarului de bună-credinţă. Tendinţa ultimului secol este cea a dinamismului, a pragmatismului, urmărindu-se protejarea


1 Ph. Malaurie, L. Aynes, Cours de droit civil. Les contrats speciaux, Edition Cujas, Paris, 1991, p.338.

Top of page

CONSIDERAŢII GENERALE ASUPRA VICIILOR ASCUNSE ALE LUCRULUI VÂNDUT

Asist. univ. drd. Viorica DUMITRACHE

General Considerations on the Hidden Defect of the Sold Good
Summary

The warranty for the material fault of the sold product (good) is one of the seller's main obligations.
The range and meaning of warranty for the sold good's faults notion are determined by the dispositions of article 1352 of the Civil code of law. The meaning of the term „fault" is left at the judge's own souvereign evaluation.
In article 1359 of the Civil code fault is „when the good can't be used according to iîs destination"; meaning that the evaluation whether or not a good is affected by faults, must be done abstractly.
The distinction between the good's faults and the defectiveness of the intention, the error in the substance of the contract's object has to be done accurately; while, in case of article 1352 Civil code, the desired good has been obtained, but it is unsuitable for usage, in the second case the buyer ivas not able to get the good „in corpore".

Răspunderea pentru viciile lucrului vândut reprezintă una dintre principalele obligaţii care-i incumbă vânzătorului. Aceasta este detaliată în art.1352-1360 din C. civ. şi se constituie într-o reproducere, aproape fidelă, a textelor corespunzătoare din C. civ. francez - art.1641-1649.
întinderea şi sensul noţiunii de răspundere pentru viciile lucrului vândut sunt circumscrise de dispoziţiile art.1352 din C. civ., potrivit cărora vânzătorul este răspunzător pentru viciile ascunse ale lucrului vândut, dacă, din cauza lor,-lucrul nu poate fi utilizat potrivit destinaţiei sale sau dacă întrebuinţarea sa este pe atât micşorată, încât se poate presupune că, fie cumpărătorul nu l-ar fi achiziţionat, fie nu ar fi dat acelaşi preţ, dacă i-ar fi cunoscut viciile.
Cum legiuitorul nu face nici o distincţie, textul se aplică deopotrivă în vânzările de bunuri imobile, cât şi mobile, corporale sau incorporale, în plan civil sau comercial.
în dreptul civii francez există reguli speciale de garanţie a vânzătorului pentru vicii ascunse în vânzările de animale domestice, de imobile construite (se face distincţie între vânzare şi operaţiunea construirii), iar Curtea de Casaţie, printr-o hotărâre din martie 2000, s-a exprimat chiar în sensul neaplicării regulilor generale în această materie.
Atât în dreptul civil român, cât şi în cel francez este exclusă această răspundere în vânzările publice (art.1360 C. civ. român, respectiv 1649 C. civ. francez), motivat de aceea ...

Top of page

CLASIC Şl MODERN ÎN DOMENIUL VIEŢII PRIVATE (I)

Conf. univ. dr. Călina JUGASTRU

Classique et moderne dans le champ de fa vie privee
Resume

La vie privee n'est pas definie par la loi et ses limites ne sont pas partout et pour le tout le monde les memes. Elles sont mouvantes et varient selon les pays et, d'autre part. selon les individus. Traditionnellement, on considere comme elements de la vie privee d'une personne: le secret du domicile et de la correspondance, l'identite, la sânte, la vie sentimentale et familiale (notamment la filiation, le mariage et le divorce), l'intimite du foyer, les opinions politiques, philosophiques, religieuses, le patrimoine. Mais cette enumeration avait ete faite et doit etre developpee avec de nouveax aspects: le courrier electronique, la video-surveillance du satarie, le „domicile professionnel", l'homosexualite et le transsexualisme, le traitement des donnees personnelles et, peut-etre, le droix â la propre voix.

1. Delimitări conceptuale
Nu întotdeauna s-a vorbit de viaţa privată, deşi aceasta a existat dintotdeauna, în sânul fiecărui grup social. Fiecare timp şi fiecare epocă i-au adăugat noi înţelesuri astfel că, în accepţiunea actuală, dreptul la respectarea vieţii private include multiple dimensiuni şi semnificaţii. înaintea oricăror reglementări, doctrina a sesizat necesitatea de a proteja spaţiul care găzduieşte gândurile şi opiniile intime ale individului, viaţa sentimentală şi viaţa familială. The right to be letalone, promovat încă în 1890 de juriştii americani , a cunoscut, între timp, consacrarea în plan internaţional şi în legislaţiile naţionale, dobândind, prin interpretare, noi valenţe.
într-o sumară trecere în revistă a documentelor semnificative în materie, amintim Declaraţia Universală a Drepturilor Omului („nimeni nu va fi obiectul imixtiunilor arbitrare în viaţa sa privată") şi Pactul relativ la drepturile civile şi politice, care nu face decât să reitereze ideea ocrotirii dreptului la viaţă privată, ca drept fundamental al omului.
începând cu Constituţia adoptată în 1991, ne înscriem în rândul statelor care sancţionează în mod explicit atingerile aduse vieţii private. Legile fundamentale care au precedat actuala Constituţie a României recunoşteau formal secretul corespondenţei şi inviolabilitatea domiciliului - aspecte ale vieţii private - dar nu conţineau precizări despre viaţa privată ca atare. în condiţiile în care ţara noastră semnase în anul 1948 Declaraţia Universală a Drepturilor


Samuel Warren si Louis Brandeis au pledat, într-un articol publicat în 1890 în Harvard Law Rewiew, pentru recunoaşterea unui nou drept, care să ocrotească individul împotriva intruziunilor în universul intim.

Top of page

REGIMUL JURIDIC AL RĂSPUNDERII CĂRĂUŞULUI IN CONCEPŢIA CODULUI COMERCIAL

Asist. univ. drd. Gina ORGA-DUMITRIU

Le regime juridique de ta responsabilite du transporteur dans la conception du
Code de commerce
Resume

Le transport des marchandises est reglemente par les normes du Code de commerce, par les dispozitions speciales correspondantes â chaque categorie de contrat de transport. La responsabilite du voiturier peut avoire un fondement delictuel, si par le fait illicite sont prejudicies les interets des tiers, ou contractuel dans les raports condu avec les beneficiaires du transport. La responsabilite du voiturier emprunte les conditions generales de la culpabilite; elle presente la particularite d'avoir un caractere limite sous l'aspect de la duree et de l'etendue des dommages-interets, en n'observant pas le principe de l'art.1084 du Code civil de la reparation integrale du dommage effectif et du benefice non-realise. Conformmemont â l'article 425 du Code de commerce, le voiturier est responsable pour la perte, la deterioration ou le retard de la marchandise des le moment de l'assomation de cette-ci de l'expediteur et de l'application du timbre-quittance sur le document de transport et jusqu'â ta delivrance de la marchandise au destinataire.

Consideraţii introductive
Transportul de mărfuri este reglementat de normele de drept comun cuprinse în Codul comercial şi de dispoziţiile speciale corespunzătoare fiecărei categorii de contract de transport. Cadrul legal al răspunderii părţilor în contractul de transport de mărfuri se bucură de o reglementare mai cuprinzătoare decât cea existentă în materia transportului de persoane, prevederile de drept intern fiind completate de cele cuprinse în convenţiile internaţionale pentru transporturile internaţionale.
în transportul de mărfuri răspunderea cărăuşului poate avea temei delictual, în ipoteza în care prin fapta ilicită sunt prejudiciate interesele terţilor, respectiv temei contractual în raporturile juridice încheiate cu beneficiarii de transporturi. Răspunderea juridică a cărăuşului în contractul de transport de mărfuri împrumută trăsăturile generale ale răspunderii contractuale în genere (respectiv condiţiile generale de antrenare: fapta ilicită, prejudiciul, raportul de cauzalitate şi vinovăţia). Spre deosebire de alţi comercianţi, răspunderea cărăuşului prezintă particularitatea de a avea un caracter limitat în timp, precum şi sub aspectul întinderii daunelor-interese ce pot fi acordate cocontractantului.

Top of page

APOSTILA
CONDIŢIE A ACTULUI JURIDIC ÎN MATERIA DREPTULUI INTERNAŢIONAL PRIVAT

Asist. univ. drd. Ciaudiu-Nicolae BĂRA
Universitatea Româno-Germană din Sibiu
Facultatea de Drept şi Instituţii Europene

L'apostille-une condition de t'acte juridique dans le domaine du droit internaţional prive
Resume

La loi no.105/1992 reglemente les rapports de droit internaţional prive et dans la ll-eme section "La loi applicable aux proces de droit internaţional prive" du chapitre XII, intitule "Normes de procedure en matiere du droit internaţional prive" de la Loi no.105/1992 concernant les moyens de preuve, i'article 162 alinea 1 etablit que "Les actes officiefs rediges ou legalises par une autorite etrangere peuvent etre employes devant les instances roumaines seulement s'ils sont surlegalises...", et l'alinea 3 du meme article prevoit t'exemption de surlegalisation ă base d'une loi, d'une entente internaţionale dont la Roumanie est part ou â base de reciprocite.
Par l'Ordonnance du Gouvernement no.66/1999 approuvee par le Parlement de Roumanie par la Loi no.52/2000 la Roumanie a adhere â la Convention concernant la suppression de l'exigence de surlegalisation des actes officiels etrangers adoptee â la Haie le 5 octobre 1961.
Par rapport aux dispositions legislatives actuelles, nous considerons qu'â present il n'est plus necessaire l'execution de la procedure de surlegalisation prevue par l'art. 162 de la Loi no. 105/1992 toutes les fois que les actes officiels sont employes devant les instances roumaines.

Legea nr. 105/1992 reglementează raporturile de drept internaţional privat care, potrivit dispoziţiilor art.1 alin.2 din lege, sunt definite ca fiind "raporturile civile, comerciale, de muncă, de procedură civilă şi alte raporturi de drept privat cu element de extraneitate".
în materia dreptului internaţional privat condiţiile de fond ale actului juridic unilateral "sunt stabilite de legea aleasă de către autorul său", iar dacă autorul nu face alegerea "se aplică legea statului cu care actul juridic prezintă legaturile cele mai strânse", în măsura în care aceasta poate fi identificată, sau "legea locului unde actul juridic unilateral este întocmit" (art.69 alin,2 din Legea nr. 105/1992).


Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat, a fost publicată în M.Of. nr.245 din 1 octombrie 1992.

Top of page

RĂSPUNDEREA PENTRU FAPTA ALTUIA: INSTITUTORI Şl ELEVI, ARTIZANI Şl UCENICI

Lucian BOIERU
Consilier juridic
Direcţia Generală de Asistenţă Socială, Mehedinţi

Le champ d'appiication de la responsabilite des instituteurs et des artisans pour les faiţs des eleves et des apprentis
Resume

En etani une exception de la responsabilite civile delictuelle, la responsabilite du fait d'autrui devrait se soumettre, en vertu de prescriptions de la logique juridique, â la regie exceptiones est strictissimae interpretationes. Mais le legislateur se trouve toujours au derriere des realites sociales, ainsi que le juge doit depasser ce handicap, en decouvrant l'esprit de la toi et en se guidant selon ce critere pour l'appliquer. Dans cet article, l'auteur analyse le domaine d'appiication de la responsabilite des instituteurs et artisans du fait de leurs eleves et apprentis; il propose une nouvelle perspective sur les limites d'interpretation de l'article 1000 alin.4 C. civ.

1. Consideraţii preliminare
Principiul care stă la baza răspunderii civile delictuale este consacrat de art.998-999 C. civ.: repararea prejudiciului cauzat prin fapta proprie, indiferent de forma şi de gradul de vinovăţie. De la aceasta regulă, legiuitorul a instituit unele excepţii prin care răspunderea este antrenată şi în cazul „prejudiciului cauzat prin fapta persoanelor pentru care suntem obligaţi a răspunde [...]" (art.1000 alin.t C. civ.). Situaţiile în care obligaţia de reparare se naşte ca urmare a faptei altei persoane sunt enumerate limitativ de art.1000 alin.2-4: răspunderea părinţilor pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minori, răspunderea institutorilor şi a artizanilor pentru prejudiciile produse de elevii sau ucenicii ce se află sub supravegherea lor şi răspunderea comitentului pentru prejudiciile ocazionate de prepusul său.
Potrivit art.1000 alin.4 C. civ., „institutorii şi artizanii" sunt responsabili „de prejudiciul cauzat de elevii şi ucenicii lor, în timpul cât se aflau sub a lor priveghere".
Raţiunea legiuitorului în reglementarea răspunderii pentru fapta altuia o constituie protecţia persoanei prejudiciate. Aşa cum s-a arătat , dincolo de premisele acestei răspunderi, în toate cazurile când o persoană răspunde pentru fapta altuia, propria sa răspundere se adaugă la răspunderea celui din urmă, ca o garanţie de tipul fidejusiunii faţă de victima prejudiciului.


C. Stătescu, Răspunderea civilă delictuală pentru fapta altei persoane. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti. 1984, p.8.

Top of page

2. Drept public

E NEVOIE DE O CONSTITUŢIE EUROPEANĂ?

Prof. Dr. Dr.h.c. Gilbert GORNIG
Philipps Universitat, Marburg

Brauchen wireine europăische Verfassung?

erfassungen bUden die Rechtsgrundlage von Staaten, internaţionale misationen hingegen firtden ihre Rechtsgrundlage in volkerrechtlichen Vertrăgen. eAnsicht, die Generationen von Jurastudenten in ihren Vorlesungen gehort haben, >int heute nicht mehrzu gelten.
•er Vertrag von Maastricht undder Vertrag von Amsterdam haben die Europăischen einschaft nicht in ein Gebilde verwandelt, das Staatsqualităt beanspruchen konnte damit nicht die Mitgliedstaaten zu Bundeslăndern herabgestuft. Vielmehr bleibt die >păische Gemeinschaft ungeachtet gewisser Integrationsfortschritte eine anationale Einrichtung und damit eine internaţionale Organisation. 'ie Europăische Union hingegen ist weder ein Staat noch eine internaţionale nisation, sondern lediglich die vertragliche Verpflichtung zur Kooperation, insbesondere n Bereichen der Au&en- und Sicherheitspolitik sowie in den Bereichen der Justiz und nneren. Es handelt sich hierbei um eine bloBe intergouvernementale Zusammenarbeit, •ine Einrichtung sui generis, die zwar mit dem Europăischen Fiat ein Organ hat. aber und des Wunsches der Staaten keine Vdlkerrechtssubjektivităt besitzt. >bwohl also die Europăische Union von niemanden fur einen Staat gehalten wird, fur sie eine Verfassung gefordert. Dahtnter kann sich die Forderung nach •tutioneUen Reformen verbergen, eine Forderung, die in Anbetracht des okratiedefizits, der unklaren Kompetenzverteilung zwischen Europăischer einschaft und Mitgliedstaaten und des fehlenden Grundrechtekatalogs durchaus chtfertigt ist. Hinter der Forderung nach einer Verfassung kann sich aber auch der sch nach Verstaatlichung der Europăischen Union verbergen. oweit es bei der Forderung nach einer europăischen Verfassung lediglich darum geht,
7iele und Strukturen der Europăischen Union fur die Unionsburger durchsichtiger zu sen, lăsst sich dies auch durch eine Trennung derjenigen Vertragsbestandteile, die im Dnalstaat typischerweise in der Verfassung stehen, von den zahlreichen ilregelungen erreichen, die daneben Eingang in die Vertrăge gefunden haben. Der so ehende Kernvertrag wurde dadurch im ăuBeren Erscheinungsbild einer Verfassung In, doch wird damit keine innere Verănderung seines Vertragscharakters verbunden, ebenso wenig wurden die ubrigen Vertragsbestandteile ihre Zugehorigkeit zum iren Gemeinschaftsrecht verlieren. Die Verwendung des Begriffs Verfassung fur eine iige vertragliche Rechtsgrundlage wăre irrefuhrend, jedenfalls aber .ungewohnlich. utionelle Reformen konnen auch ohne diesen Akt der Verfassunggebung vorgenommen en. Auch eine Starkung des Partaments ist ohne weiteres moglich. Schliel3lich lăsst auch die Verbesserung des subjektiven Rechtsschutzes ohne eine Verfassung chen. Die Forderung nach Etabtierung einer gemeinsamen Wertordnung als ifikationsgegenstand zur Integrationsforderung kann ebenso wie mehr Transparenz
ohne Abkehr von Vertragscharakîer erreicht werden. Auf europâischer Ebene bedurfen diese Punkte nicht notwendig einer Verfassung, diese kdnnte Europa mehr schaden als nutzen. Die Europăische Union solite sich statt dessen ihrem supranationalen Charakter | entsprechend weiter entwickeln.
Wenn Europa aber wirklich ein Bundesstaat werden wollte, dann bediirfte es dazu einer Verfassung, die vergleichbar der Verfassung der Bundesrepubtik Deutschland oder der Verfassung der Vereinigten Staaten von Amerika ist. Damit aber eine europăische Fdderation entstehen kann, brauchen wir zunăchst eine gemeinsamc Identităt und einen gemeinsamen Raum fur Diskussionen. Die Schwierigkeit bei der Schaffung einer gemeinsamen Identităt Hegt aber darin, dass naţionale Identităten existieren, die in der Ceschichte verwurzelt sind, wăhrend die europăische identităt eine Abstraktion bleibt, da sie nicht einem vitalen Bedurfnis der Volker entspricht. Die Erfindung einer europăischen Identităt ist die dringendste Aufgabe beim Auf bau Europas.

1. Folosirea termenului de Constituţie pentru actele constitutive
Actele de drept internaţional public privitoare la construcţia Uniunii Europene (UE) precum şi la Comunităţile Europene (CE) sunt de multă vreme numite Constituţie a Uniunii.
Faptul că actul de constituire a Comunităţii Economice Europene este „un fel de constituţie a acestei comunităţi" a fost exprimat încă în 1967 de către Curtea Constituţională Federală a Germaniei . Acum 20 de ani, când Parlamentul European a prezentat proiectul unui act constitutiv al Uniunii Europene, acesta a fost văzut în cercurile de specialitate ca un proiect de constituţie . Trebuie menţionat că în una din deciziile sale din anul 1986 Curtea Europeană a numit actul de constituire a Comunităţii Economice Europene „act constituţional al Uniunii Europene" . ]ntr-un raport se precizează că actul de constituire a Comunităţii Economice Europene constituie „totuşi actul constituţional al unei comunităţi, chiar dacă a fost încheiat în forma unei convenţii de drept internaţional public".
Faptul că aceste acte sunt numite constituţie nu este deloc neobişnuit . în general, actele constitutive ale diferitelor organizaţii internaţionale sunt desemnate drept constituţii .
însă în limbajul curent sau în cel de specialitate termenul de constituţie, neurmat de o altă precizare suplimentară, se referă doar la constituţia unui stat.


Culegere de decizii, BVerfGE 22, p.293 şi urm.

Proiectul unui Tratat de constituire a Uniunii Europene din 14.02.1984, în Amtsblatt 77/33.

Jurisprudenţa Curţii 294/83, Culegere de texte 1986, p.1339 şi urm. (1365, nr.marg.23).

A se vedea Raportul 1/91, Proiectul unei convenţii între Comunitate şi ţările din Zona Europeană de Liber Schimb despre crearea spaţiului economic european, Culegere de texte 1991, I-6079 şi urm.

       A se vedea în acest sens şi Jenks, Wilfried, Some Constitutional Problems of International Organizations, în The British Year Book of International Law, volumul 22 (1945), p.1t şi urm.

Spre exemplu UNESCO, Organizaţia Mondială pentru Sănătate, Organizaţia pentru Agricultură şi Alimentaţie au „constituţii", aşa cum apare în documentele în limba engleză şi franceză. în 1991 Comisia a numit Convenţia Europeană a Drepturilor Omului „instrument constitutionnel de l'ordre public europeen dans le domaine des droits de rhomme", Loizidou v. Turcia, Hotărârea din 04.03.1991, în Revue Universelle des droits de rhomme, volumul 3 (1991), p.11 şi urm. (201, nr.marg.22)

Top of page

CONTROLUL CONSTITUŢIONALITĂŢII LEGILOR ÎN AMERICA LATINĂ

Prof. univ. dr. loan LEŞ

Le controle de Ia constitutionnalite des lois en Amerique Latine
Resume

L'auteur nous presente une breve investigation scientifique sur le controle de constitutionnalite des lois dans quelques pays de L'Amerique Latine. La geographie l judiciaire contemporaine est assez complexe et la justice constitutionnelle occupe une place tout â fait particuliere. Aujourd'hui Ies systemes du contrdle constitutionnel â travers Ies cours ou tribunaux constitutionnelle se sont developpes d'une maniere spectaculaire meme dans quelques pays du continent americain. On peut remarquer tres facilement que le systeme de contrdle de constitutionnalite n'est pas unitaire sur le continent.americain, ni meme dans Ies pays de L'Amerique Latine. Premierement, on doit souligner que dans Ies pays de I'Amerique Latine il y a deux systemes de controle de constitutionnalite des lois: le contrdle qui se realise par Ies cours (tribunaux) constitutionnelles et le controle realise meme par Ies cours supremes (dans le cadre du systeme judiciaire de droit commun). Le controle de la constitutionnalite des lois en Amerique Latine a ete inspire du systeme europeen du contrdle de la constitutionnalite des lois â travers Ies cours specialisees. Ce modele s'est developpe, dans Ies dernieres annees, dans des pays de I'Amerique du Sud comme Chili, Cofombie, Equateur et Perou. Les cours constitutionnelles se sont peu repandues dans l'Amerique Centrale (Guatemala).
D'autre part, les grands pays d'Amerique Latine ont ete influences par le systeme juridique nord-americain. Dans ces pays (Argentine, Bresil, Mexique et Venezuela) le controle de constitutionnalite des lois se realise, comme dans les pays d'Amerique du Nord, â travers les cours supremes.
Voilâ pourquot l'auteur considere que le contrdle de constitutionnalite dans les pays d'Amerique Latine offre aux lecteurs une image tres particuliere et en meme temps tres spectaculaire. Cela s'explique aussi par la difference qu' existe entre la legislation de tous 1 les pays envisages.

Precizări prealabile
Controlul de constituţionalitate nu reprezintă o instituţie nouă a dreptului. El s-a exercitat, în mod tradiţional, prin intermediul curţilor sau tribunalelor supreme constituite în epoca modernă în marea majoritate a statelor democratice. Modul de exercitare a acestui control, conţinutul său şi procedura de soluţionare a cererilor de neconstituţionalitate au marcat o evoluţie spectaculoasă, mai cu seamă după înfiinţarea într-un număr tot mai mare de ţări a curţilor, consiliilor sau tribunalelor constituţionale. Epoca contemporană se caracterizează prin existenţa unor sisteme juridice diferite care marchează tradiţiile, obiceiurile si particularităţile din ţările în care ele funcţionează. "Mapamondul judiciar" ne oferă, fără îndoială ...

Top of page

LE PARLEMENT DE BRETAGNE ET LA REPRESSION DES CRIMES FAMILIAUX AU XVIII SIECLE

Marie-Yvonne CREPIN
Professeurâ la Faculte de Droit
et de Science Politique de Rennes

Le parlement de Bretagne est un des grands parlements de l'Ancien Regime. Avânt la reunion de la Bretagne â la France {trăite de 1532), la Cour ducale avait ete placee sous l'autorite du parlement de Paris, et c'est done seulement en 1554 qu'un veritable parlement fut accorde par le roi Henri II â la province, â la suite des demandes reiterees des Bretons. Le parlement devait sieger en alternance â Rennes et â Nantes, mais, au bout de quelques annees, Pincommodite du systeme fit choisir defînitivement la viile de Rennes, d'ailleurs preferee par les magistrats. C'est au XVIIe siecle que fut construit un beau palais, decore de somptueuses peintures, ecrin de la justice royale, qui est encore aujourd'hui Je siege de la Cour d'appel . Le parlement avait d'abord une fonction judiciaire, on ne peut oublier cependant le role politique qu'il s'arrogea face au pouvoir royal. Devant enregistrer les lois royales pour les rendre executoires dans la province, le parlement de Bretagne, ainsi que les autres parlements, pretendit exercer un controle sur la loi, refuser eventuellement l'enregistrement, et se justifier de ce rejet par des remontrances motivees. L'une des grandes crises opposant le roi Louis XV â l'ensemble des parlements eut sa source en Bretagne, â la suite d'un conflit entre le duc d'Aiguillonv gouverneur de la province, et le procureur general Caradeuc de la Chalotais . On sait que ce furent les parlements qui, par leur contestation systematique de toutes ies reformes du roi Louis XVI, amenerent celui-ci â reunir les Etats Generaux et â declencher ainsi, indirectement, la Revolution Frangaise qui fit disparaître la monarchie et les parlements.
Le parlement de Bretagne controlait les jugements des juridictions de premiere instance de toute la province, tant au civil qu'au penal . En matiere crimînelle, toutes les condamnations â des peines corporelles etaient soumises â un appel de plein droit selon l'ordonnance de


Sur le parlement de Bretagne, voir deux ouvrages edites apres l'incendie de fevrier 1994 : Le Parlement de Bretagne, htstoire, symbole, ceuvre collective, Presses Universitaires de Rennes, 1994, et par E. du Rusquec, Le Parlement de Bretagne: 1554-1994, Editions Ouest-France, 1994.
ale şcolii pozitiviste, ea constituind fundamentul dreptului de a pedepsi pe infractor.  -

Cf. E. Durtelle de Saint-Sauveur, Histoire de Bretagne des origines â nos jours, Rennes, 1935, 2 volumes.

Ces juridictions de premiere instance sont royales ou seigneuriales, les juridictions royales se divisant elles-memes, selon leur competence, entre juridictions de droit commun et juridictions d'attribution.

Top of page

NECESITATEA REFORMĂRII SISTEMULUI DE PEDEPSE

Conf. univ. dr. Constantin BUTIUC

Die Notwendigkeit der Reform des Strafsystems

Die vorliegende Studie bezieht sich aufeine Analyse des jetzigen Systems der Strafen im rumanischen Strafrecht sowie aufgeziehite Vorschlage fur dessen Reformierung. Bezug wird daher vorwiegend kritisch auf das Sistem der Strafen genommen, als wichtigste Rechtsfolge der Straftat vor aliem deswegen weil das rumanische Strafgesetzbuch noch das klassische System der Strafen vorsieht, heutzutage extrem reformbedurftig, im Sinne einer Diversifizierung und Neuanpassung an den aktueilen Realitaten.
Diesbezuglich behandelt die vorligende Studie wichtige Punkte wie z.B. die Einfuhrung der strafrechtilichen Haftbarkeit fur die juristischen Persohen, eine neue Klassification der Straften und entsprechend eine neue Anpassung der Strafen fur jede Kategorie von Taten, die Neugestaltung der konkreten Moglichkeiten der Vollstreckung der Freiheitsstrafen sowie Vorschlage fur neue Nebenstrafen und Besserungs-bzw. Sicherunngsmassregeln.

1. Succinte consideraţii generale
Chiar dacă în triada marilor instituţii ale dreptului penal infracţiunea ocupă locul central, sancţiunile sunt cele care creează cel mai puternic impact în societate pentru că prin aplicarea lor se restabileşte ordinea de drept încălcată.
Locul central în cadrul sancţiunilor l-au ocupat întotdeauna pedepsele a căror menire este, aşa cum arăta profesorul Vintilă Dongoroz, apărarea sociala .
în concepţia legiuitorului român pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului în scopul prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni (art.52 alin.1 C. pen.).
Este evident că pe primul loc este pusă coordonata coercitivă faţă de cei care nu au fost receptivi la cerinţa de respectare a legii şi abia apoi cea corectivă.
Legat de cea de a doua caracteristică s-a exprimat în doctrina naţională contemporană un punct de vedere cu un puternic accent pesimist. Referitor la închisoare s-a susţinut că mediul infractorilor condamnaţi ajunşi în această situaţie şi datorită condiţiilor de viaţă, ca şi comportarea dură şi limbajul imperativ al paznicilor nu poate realiza reeducarea. La fel este şi în cazul pedepsei amenzii, pentru că cel al cărui patrimoniu a fost astfel diminuat rămâne trist şi din acest motiv nu devine nici mai bun şi nici mai înţelept .


V. Dongoroz, Drept penal. Bucureşti, 1939, p.585; de fapt "apărarea socială" este una din ideile fundamentale

D. Pavel, Pedeapsa în lupta contra infracţionismului, în R.D.pen., nr. 1/1994, p.34-35.

Top of page

GÂNDURI DIPLOMATICE IN ONOAREA LUI TITULESCU

Conf. univ. dr. Monica VLAD

Diplomatic Thoughts in Honor of Titulescu
Summary

The art of diplomacy has never been as honored in Romania as in Tituiescu's time. The study tries to provide an image of the great stateman's culture and of his crucial importance for Balkan and world policy. Each time when we get away from law, everything becomes unsecure - this was Tituiescu's main conviction. His concept of collective security became an important institution of Public International Law. The very fact that political alliances have to be open and generous, as opposed to the protectionist character they do have today (see NATO) is an important conclusion a law student shoutd be aware of. We are advocating the cause of peace as supreme value of Public International Law. Titulescu has identified his career with the very values he was meant to defend. The beginning of World War two has, therefore, meant the end of his diplomatic career and even of his life.

"Acest ministru al unei ţări mici, face o politică mare... în politica exterhă, el conduce o luntrişoară fragilă ca pe un vapor mare...iar în politica internă, el stă pe o scândură putrezită, căreia îi dă stabilitate de stâncă..."
Edouard Herriot

Pacea este o stare de spirit.
O spunea Titulescu.
Şi este o stare care te cuprinde gândind la Titulescu.

***

Incercarea de a transpune această stare de spirit (şi stare spirituală, a state ofmind) în instituţii juridice a fost sinteza geniului juridic al lui Titulescu.
Scriem acest eseu gândind şi că guvernul României l-a comemorat pe marele diplomat la Geneva, la Palatul Naţiunilor, cu puţin timp în urmă .

Momentul aprilie 2002, când scriem acest studiu.

Top of page

LEGALITATEA ACTIVITĂŢII ADMINISTRAŢIEI PUBLICE ÎNTRE LIBERTATE Şl CONSTRÂNGERE

Lect. univ. dr. Daiana Maura VESMAS

The Legality of the Public Administration's Activity - Between Freedom and Constraint
Summary

The activity of the administrative public authorities is bounded not only by the positive law prescriptions, but also through the juridical, general and specificai, principles and rules. These include the juridical rules contained in the ob/igatory decisions of the constitutional and/or administrative courts, whichgain, almost authomatically, the character of direct sources also for the Romanian contemporary public law. But the limits of the administrative actions of public authorities do not stop here. in terms of the funcţional authonomy of public administrative authorities the key problem is that regarding the spere, the limits and forms, of the judiciary control of law implementation in public interest. In this view the principie of proportionality has to be understood as a dimension of legality which offers to the administrative judge the necessary guidance in the evaluation process of administrative discretionary decisions. Therefor, proportionality has to be considered as one of the most important principles for a common development of a european political and juridical frame for the action and legality control of the activity of public administrative authorities.

Subordonarea administraţiei faţă de "lege şi drept"are conotaţii relativ largi, care leagă activitatea autorităţilor administrative nu numai de prescripţiile exprese ale dreptului pozitiv, ci de totalitatea principiilor şi regulilor generale şi specifice ale sistemului normativ, In ansamblul său. Aceasta include principiile generale ale dreptului (elaborate la nivelul doctrinei şi jurisprudenţei) şi, în sfera "legii în acţiune", regulile juridice statuate prin deciziile obligatorii ale instanţelor de contencios constituţional şi administrativ, care dobândesc astfel, aproape de la sine, caracterul unor izvoare de drept public.
Acestor comandamente, cu caracter juridic în sens larg, ii se adaugă totalitatea actelor şi faptelor de decizie politico-juridică sau tehnic-administrativă întreprinse, cu caracter formal sau informai, în interiorul sistemului administraţiei publice, la nivelul şi între autorităţile aflate în raporturi de subordonare ierarhică unele faţă de altele. Problematica limitelor de acţiune ale administraţiei publice nu se opreşte însă, stricto sensu, aici. Inevitabil, acţiunea administrativă este supusă tensiunilor, uneori antagonice, alteori paralele sau chiar concordante, dintre cei doi "poli magnetici" ai legalităţii, care o creează şi o delimitează: libertatea şi constrângerea juridică, atât în raporturile cu celelalte sisteme ale exercitării puterii constituite în stat cât şi, sau poate mai ales, cu societatea civilă şi cetăţenii proprii, în sfera "constrângerii legale"delimitată, în primă şi ultimă instanţă, de regula acţiunii sub prioritatea si rezerva legii, administraţia dispune de puterea de apreciere asupra modalităţilor

Top of page

TIPOLOGIA DECIZIILOR CURŢII CONSTITUŢIONALE ÎN SOLUŢIONAREA EXCEPŢIEI DE NECONSTITUŢIONALITATE

Lect. univ. dr. Bianca SELEJAN-GUTAN

La typofogie des decisions de la Courconstitutionnelle en solutionnant des exceptions d'inconstitutionnalite
Resume

La tipologie et les effets des decisions des Cours constitutionnelles ont represente des preoccupations de la doctrine du droit constitutionnei des la creation du modele europeen de justice constitutionnelle. En pariant de la force annulatoire des decisions d'inconstitutionnalite, Hans Kelsen leur attribuait le role de garantir effectivement la supremaţie de la Constitution. Celle-ci a ete, avec les determinations specifiques de chaque legislation, la solution adoptee par la majorite des Etats qui ont choisi le modele kelsenien de controle de constitutionnalite des lois, en conferant des effets erga omnes aux decisions qui declarent l'inconstitutionnalite d'une norme. La tipologie des decisions des Cours constitutionnelles ne s'est configuree qu'apres des annees d' experience de ces juridictions. Chaque Cour ou Tribunal constitutionnei s'est cree un "catalogue" propre de types de decisions, adapte aux dispositions constitutionnelles et legales, mais aussi aux traits de son activite et de sa jurisprudence. A ces types de decisions n'ont pas cesse de s'ajouter des nouveaux modeles, tant du point de vue des formules et des solutions utilisees, que de celui du contenu des decisions.
L'article presente les principales categories de decisions existantes dans la justice constitutionnelle des pays europeens, et aussi la maniere dans laquelle la Cour 'onstitutionnelle de la Roumanie suit les tendances configurees a ce niveau-la.

Tipologia şi efectele deciziilor curţilor constituţionale au constituit preocupări ale doctrinei în materie încă de la preconizarea modelului european de justiţie constituţională. Hans Kelsen vorbea de forţa anulatorie a deciziilor de neconstituţionalitate pentru a garanta în mod eficient supremaţia Constituţiei . Aceasta a fost, cu nuanţările specifice fiecărei legislaţii, soluţia existentă în majoritatea ţărilor care au adoptat modelul kelsenian de control al constituţionalităţii, conferind deci efect erga omnes deciziilor prin care se declară neconstituţionalitatea legii. Tipologia deciziilor curţilor constituţionale nu s-a configurat însă decât după ani de experienţă a acestor jurisdicţii. Fiecare curte sau tribunal constituţional şi-a creat un "catalog" propriu de tipuri de decizii, adaptat reglementărilor constituţionale şi legale, dar şi caracteristicilor activităţii şi jurisprudenţei sale. Acestor tipuri de decizii nu au

H. Kelsen, La garanţie juridictionnelle de la Constitution (la justice constitutionnelle), în R.D.P. 1928. p.242.

Top of page

NAŞTEREA FUNCŢIONARULUI PUBLIC ROMÂN MODERN
- ÎNTRE INTERESUL PRIVAT Şl INTERESUL PUBLIC –

Lector univ. dr. Manuel GUTAN

La naissance du fonctionnaire roumain moderne - entre l'interet prive et l'interet public
Resume

Les conditions de ta naissance du fonctionnaire modeme ont ete remplies â l'epoque des regnes fanariotes (1711-1821), dans le contexte ou l'absolutisme illumine a determine l'apparition des premiers elements de l'administration publique moderne. Malheureusement, les pressions financieres de l'Empire Ottoman, ainsique les interets materiels des fanariotes ont entrave l'accomplissement du processus de transformation de l'officier feodal en fonctionnaire moderne. L'excessive venalite des fonctions a transforme l'officier roumain en un modele d'anti-fonctionnaire: serviteur de ses propres interets, indiffărent ă l'acte d'administration proprement-dit, sans experience ni professionalisme. Les interventions reformatrices des divers princes reformistes n'ont pas reussi â donner un contour moderne a la fonction publique dans les Principautes Roumaines. Bien que le XIXeme siecle ait construit, â moins theoriquement, un statut moderne du fonctionnaire, il n'a pas reussi â entraver la perpetuation des deux vices majeurs de la mentalite fanariote: ta fonction publique a continue d'etre regardee, d'une part, comme moyen de promotion sociale et, d'autre part, comme moyen de promotion des interets prives au detriment des interets pubiics.

Despre existenţa unui funcţionar public român modern se poate vorbi, în sensul tehnic al cuvântului, doar începând cu prima jumătate a secolului ai XlX-lea. Din această perioadă întâlnim (fără a fi edictat un statut al funcţionarului public) o preocupare constantă a legiuitorului român pentru reglementarea drepturilor şi obligaţiilor funcţionarului public, pentru stabilirea criteriilor de recrutare, avansare, răspundere disciplinară, salarizare, profesionalizare, stabilitate etc. Tot în această epocă au apărut structurile birocratice şi acele pârghii funcţionale minimale care îndreptăţesc la existenţa unui real spirit administrativ modern în administraţia publică românească.
Interesant de remarcat este faptul că, până târziu în epoca lui Cuza, reforma funcţionarului public a stat obsesiv în centrul demersului de modernizare a administraţiei publice româneşti şi, uneori, a întregului aparat statal. Această preocupare era atât o mărturie a conştientizării rolului esenţial jucat de funcţionar în aplicarea corectă şi eficientă a reformelor de modernizare a diverselor dimensiuni ale societăţii şi statului român, cât şi consecinţa unor evoluţii extrem de negative la nivelul întregului eşalon funcţionăresc românesc. Evidenţa unui paralelism ...

Prin Regulamentele Organice s-a stabilit o ierarhie clară a funcţiilor şi, strâns legat de aceasta, o ierarhie a salariilor, s-a impus funcţionarilor români o disciplină riguroasă în desfăşurarea sarcinilor lor şi s-a realizat o relativă uniformizare a metodelor de lucru în cadrul serviciilor publice.

Top of page

OBIECTUL RAPORTULUI DE DREPT CONSTITUŢIONAL

Lect. univ. drd. Corina BUZDUGAN
Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir"
Facultatea de Drept Cluj-Napoca

The Object of the Legat Position in Constitutionai Law
Summary

In the field of the constitutionai right we can talk about three main components:

  1. institutional right.
  2. normative and fundamental right.
  3. substantial or relaţional right.

AII these components form a unitary and coherent whole.
The behavioural acts which can be qualifiedas being part of the report on the constitutionai right are those behavioural acts of the constitutionally authorized staffwith the permission of emitting norms of justice which can be generally applied. The above mentioned behavioural acts refer to those actions which culminate with manifesting interest in supporting a certain norm of justice.

In domeniul dreptului constituţional se poate vorbi despre trei mari componente ale acestei ramuri de drept :

  1. dreptul constituţional instituţional, care are ca obiect - tradiţional - instituţiile politice şi fundamentele instituţiilor administrative şi jurisdicţionale;
  2. dreptul constituţional normativ sau fundamental, care are ca obiect sistemul surselor dreptului sau sistemul normativ;
  3. dreptul constituţional substanţial sau relaţional, care vizează drepturile şi libertăţile fundamentale.

Toate aceste componente sunt strâns legate între ele, constituind un ansamblu unitar şi coerent.

  1. Obiectul raportului juridic în dreptul constituţional instituţional Am putea considera drept acte de conduită care pot fi calificate ca făcând parte din obiectul raportului de drept constituţional, acele acte ale organelor abilitate constituţional cu capacitatea de a emite norme juridice cu aplicaţie generală. Actele de conduită în discuţie se referă la acţiunile care culminează cu manifestarea acordului la susţinerea unui anumit act legislativ.

A se vedea, în acest sens L. Favoreau, Le droit constitutionel, droit de la Constitution et Constitution du droit, în Revue Frangaise de Droit Constitutionnei, nr.1/1990, p.71 şi urm.

Top of page

MODALITAŢI DE CONTRAFACERE Şl FALSIFICARE A PIESELOR FILATELICE. URME CE POT FI IDENTIFICATE PRIN EXAMINĂRI CRIMINALISTICE (I)

Lector univ. drd. Ion POIANĂ
Prim procuror; Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu

Moyens de contrefagon et de falsîfication des pieces philateliques. Traces qui peuvent etre identifiees â travers les examens criminalistes
Resume

L'etude presente la procedure utilisee â la falsîfication et â la contrefagon des timbres-poste. On anaiyse les modalites „classiques" de falsification et les modalites „modernes", executees avec de nouveax moyens â copier et â l'aide de la technique de calcul. Apres l'enonce de chaque modalite de falsification on decrit les traces qui peuvent etre identifiees â travers les examens criminalistes.
Le domaine anaiyse est inedit et les criminalistes sont au debut de leurs recherches en ce qui concerne les faux philateliques.

Prezentarea modalităţilor de contrafacere şi falsificare a pieselor filatelice vizează inventarierea celor mai frecvent întâlnite metode de fraudare a poştei şi filateliştilor prin intermediul mărcii poştale. Acestea merg de la cete mai simple procedee, constând bunăoară în decuparea dantelurii unei mărci poştale pentru a obţine o marcă nedantelată, până la utilizarea mijloacelor copiative moderne pentru reproducerea unei mărci poştale sau a unui întreg poştal.
Enunţul fiecărei modalităţi de falsificare este succedat de descrierea urmelor care pot fi identificate prin examinarea criminalistică a piesei filatelice în litigiu.
1. Urmele manoperelor de falsificare a pieselor filatelice
„Urmele manoperelor de falsificare ce pot fi identificate la piesele filatelice supuse examinării" presupun abordarea unor importante domenii ale investigaţiei criminalistice, respectiv examinarea documentelor scrise şi traseologia judiciară.
Sub aspect criminalistic, prin urmă se înţelege orice modificare produsă la locul faptei, ca rezultat material al activităţii persoanelor implicate în comiterea acesteia, utilă cercetării criminalistice .
Stabilirea ştiinţifică a neautenticităţii unei piese filatelice, precum şi a datelor care demonstrează falsificarea şi care conduc la autor prin urmele create, este de o importanţă primordială sub aspect judiciar.

I. Mircea, Criminalistica, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1999, p.57.

Top of page

DREPTUL LA GREVĂ AL FUNCŢIONARILOR PUBLICI

Asist. univ. drd. Ana SUCIU

The Right to Strike of Public Officers
Summary

The titie to the strike of public officemans is a fundamental law. The declaration which his sacred this act law only that sufficiency. Is necessary the of a adoption law his sacred which effective conditions in which this law is exercises.
The legal statute of public officemans adopt of the Roumanian legislator enforces this with must, isn't possible the adhibition legislatîons from right labor.
The conditions of exercise the strikes be strict the limitative si foreseed of act dont potentiates the this adhibition the si public operations. What drives to the of a transformation ^ law recognized of act.

O dată cu apariţia statului ca „instituţie având ca suport o grupare de oameni aşezată pe un spaţiu delimitat, capabilă de a-şi determina singură propria sa competenţă şi organizată în vederea exercitării unor activităţi care pot fi grupate în funcţiile: legislativă, executivă şi jurisdicţională" s-a impus crearea mecanismelor necesare pentru manifestarea elementului abstract al acestuia, puterea de stat; dacă celelalte două elemente, populaţia şi teritoriul, au o existenţă concretă, palpabilă, puterea de stat sau autoritatea publică - ce defineşte şi caracterizează prin excelenţă statul şi îl diferenţiază esenţial de orice alte comunităţi aşezate pe un anumit teritoriu - are un caracter abstract, care se manifestă prin agenţii statului. Şi, de aici, necesitatea existenţei guvernanţilor care să acţioneze în numele statului asupra guvernaţilor căci, aşa cum spunea Chesterton , „O societate chiar dacă s-ar compune numai din Hanibali şi din Napoleoni, ar fi mai bine, în caz de surpriză, ca nu toţi să comande în acelaşi timp".
Agentul care „comandă" în numele statului este funcţionarul public care, potrivit art.2 alin.1 din Legea nr.188 din 8 decembrie 1999 privind Statutul funcţionarilor publici „este persoana numită în condiţiile legii într-o funcţie publică", iar funcţia publică, potrivit art.2 alin. 1 reprezintă „ansamblul atribuţiilor şi responsabilităţilor stabilite în temeiul legii în scopul realizării prerogativelor de putere publică de către administraţia publică centrală şi locală".
Se poate observa că, atunci când se analizează noţiunea de funcţionar public, nu se poate face abstracţie de funcţia publică pe care o exercită şi care în doctrină a fost definită

  T. Drăganu, Drept constituţional şi instituţii politice. Tratat elementar, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1998, p.116.

Idem, p.113.

Publicată în M. Of. nr.600/8 decembrie 1999 cu modificările ulterioare.

Top of page

ETICA Şl DREPTUL

Raluca LAZAR
Studentă, anul III

Ethics and the Law
Summary

The purpose of this article is to emphasize the roie of ethics among other sciences that study human nature and also to reveal its common points with law and sociology. For this, it is presented the greek school of philosophy and some of its greatest scholars, Plato and Artistotle. Christian ethics had an important role in human history and civitazation, starting with Moses and the frist code of morals. Then the philosophers St. Augustine and Thomas D'Aquinas debated the nature and the role of the state and natural law. The reformation period, represented by Martin Luther, changed people regarding the responsibility of ones actions.
Hopefully this article answers the question ofevery modern men: „Do we need ethics?"

De obicei, necesitatea unei ştiinţe apare sub incidenţa a doi factori, care au un caracter cumulativ în desăvârşirea acesteia, cel obiectiv şi cel subiectiv, scopul ei fiind servirea practicii, susţinerea unui progres cultural, social, economic.
Potrivit multiplelor aspecte ale vieţii umane, ştiinţele sociale sau umaniste, care se preocupă de indivizi şi relaţiile care se stabilesc între aceştia în cadrul unei societăţi determinate, au un sistem propriu de discipline. în cadrul acestuia se distinge ştiinţa juridică, alături de cea etică, cunoscute ca ştiinţe normative, deoarece fragmentul din realitatea socială şi umană pe care ele îl studiază este reprezentat de norme, fie ele juridice, fie ele morale (operând de asemenea cu diferite concepţii, definiţii şi principii) .
A devenit o practică frecventă, în doctrină, ca atunci când se vorbeşte despre obiectul ştiinţei dreptului, autorii să includă şi analiza conexiunii acestuia cu alte fenomene sociale. Unul dintre acestea poate fi considerat ca fiind etica sau morala, care are o manifestare strâns legată de drept, cu un caracter cotidian, fie că apare la un nivel individual, fie colectiv.
Filosofia practică, sau etica, caută să justifice modurile de comportare şi acţiune care determină existenţa umană, în domeniul individual şi social, care devin vizibile şi, deci, perceptibile ca acţiuni morale sau nu. Acţiunea umană reprezintă un caz special al comportamentului, acesta circumscriind orice activitate a unui organism în raport cu mediul său înconjurător. Acţiunea umană este întotdeauna echivocă şi interpretabilă, sociologul german Max Weber considerând că ea poate avea un sens subiectiv diferit. Funcţionarea ...

A se vedea I. Ceterchi, I. Craiovan, Introducere în teoria generală a dreptului, Editura AII Beck, Bucureşti, 1998, p.4 -11.

Top of page

DEPISTAREA AUTORULUI UNUI ATAC TERORIST
DISCUŢIE PE MARGINEA UNEI SPEŢE

Remus JUGASTRU Procuror
Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu

The Identification of the Author of a Terrorist Attack - a Case Discussion
Summary

Whatever the origins, the motivations and the objectives of terrorism, the overall size of the phenomenon represents a major and unquestionable threat to the internaţional community. Starting from the premise that terrorism has as a prime expression violence and the brutal transgression of the human rights, the Romanian legislation condemns its diverse manifestations according to the internaţional regulations conceming this matter. The county of Sibiu has experienced two terrorist attacks since 1990. After the endorsement of the Extraordinar/ Decree no. 141/25.10.2001 concerning the sanction ofsome terrorist attacks or certain actions of public order violation on the 22nd of September 2003, it was proceeded to the sending to trial of the defendant M.M. for committing the offence of disobeying the regime regarding the explosive materials, attempting to commrt crime, destruction and terrorist acts. From the point of view of the research methods of the terrorist acts, the Decree offers the investigators a larger spectrum of the investigation methods. We will exemplify in the fotlowing, referring to the M.M. case the specific methods which, based on the normative provisions in the field, led to the Identification of the author of the terrorist attack.

Oricare ar fi originile, motivaţiile şi obiectivele terorismului, dimensiunea globală a fenomenului constituie o ameninţare majoră şi de necontestat la adresa comunităţii internaţionale . Dincolo de definiţiile legale sau doctrinare ale actelor de terorism, acesta semnifică un război total împotriva ordinii juridice existente, un război care ar justifica folosirea oricăror mijloace. Plecând de la premisa că terorismul are ca primă expresie violenţa şi încălcarea brutală a drepturilor omului, legislaţia română incriminează diversele sale manifestări, în acord cu reglementările internaţionale în materie.
Terorismul este un fenomen complex, iar demersul de a-l fixa în termenii unei definiţii nu este lipsit de dificultate. într-o exprimare cuprinzătoare, aparţinând Departamentului Apărării al Statelor Unite al Americii, terorismul reprezintă folosirea ilegală a forţei sau violenţei împotriva indivizilor sau proprietăţii, pentru a constrânge ori pentru a intimida guverne sau societăţi, în scopuri politice, religioase sau ideologice. O clasificare universal valabilă a...

Pentru o abordare psihosociologică a terorismului, a se vedea J. Servier. Terorismul, Institutul European, Bucureşti, 2002, p.105-156.

Top of page

II. ACTE NORMATIVE NOI

CONSIDERAŢII PRIVIND ORGANIZAREA Şl EXERCITAREA PROFESIEI DE CONSILIER JURIDIC ÎN LUMINA NOII REGLEMENTĂRI

Prep. univ. drd. Laura-Maria CRĂCIUNEAN

Considerations sur l'organisation etl'exercice de la profession de conseiller juridique ă la lumiere de la nouvelle reglementation
Resume

Exergant une profession exigeante et pleine d'avenir, le juriste d'entreprise represente la "conscience" de l'entreprise. Conseiller de la societe, il defend et protege les interets de son employeur. Son role consiste davantage â prevoir et prevenir qu'â reparer les erreurs. II ne juge pas ni ne dit-le droit, mais ce dernier est son instrument de travail pour repondre aux objectifs de la societe et les proteger.
Depuis quelques annees, le role du juriste d'entreprise s'est affirme et developpe et la nouvelle loireflăte cet progres. Les services juridiques apparaissentplus ou moins importants selon la taille de l'entreprise.
Quel que soit le lieu d'exercice, le juriste d'entreprise est ie consultant permanent de l'entreprise pour les questions commerciales, financieres et techniques.

Nu putem să începem demersul de faţă fără a sublinia importanţa acestei profesii care numără în România peste 20.000 de membri ori rolul pe care consilierul juridic îl joacă (sau cel puţin ar trebui să-l joace) în asigurarea legalităţii activităţii persoanelor juridice de drept public şi de drept privat, în prevenirea şi soluţionarea litigiilor acestora cu alte subiecte de drept, şi nu în ultimul rând, nu trebuie omis faptul că vechea reglementare, căzută în desuetudine de foarte multă vreme, impunea cu necesitate aşezarea pe baze legislative noi a acestei profesii.
Dezbaterile aprinse, care au precedat adoptarea actualei reglementări, au debutat încă din anul 1997, an în care, specialiştii din Ministerul Justiţiei au redactat Proiectul de lege privind organizarea serviciilor de contencios şi exercitarea profesiei de consilier juridic. Acest proiect a fost avizat favorabil de ministerele interesate şi a fost pus pe ordinea de zi a şedinţei Guvernului din 14 iunie 1997 însă, ca urmare a obiecţiunilor şi propunerilor Uniunii...

A se vedea Legea nr.5,14 din 28 noiembrie 2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic, publicată în M.Of. nr.867 din 5 decembrie 2003, reglementare care abrogă Decretul nr.143/1955 privitor la funcţionarea Oficiilor Juridice, publicat în B.Of. nr.8 din 30 mai 1955, cu modificările ulterioare.

Top of page

DISCUŢII PRIVIND PROCEDURA DE EVALUARE A PERFORMANŢELOR PROFESIONALE INDIVIDUALE ALE FUNCŢIONARILOR PUBLICI Şl ALE PERSOANELOR ÎNCADRATE CU CONTRACT INDIVIDUAL DE MUNCĂ ÎN STRUCTURILE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE LOCALE

Adriana ŢELEA
Consilier juridic
Primăria municipiului Sibiu

Discussions sur la procedure d'evaluation des performances professionnelles individuelles des fonctionnaires et des personnes employees au contrat individuel de travaîl dans les structures de radministration publique locale
Resume

La camere professionnelle des fonctionnaires publiques et des personnes engagees avec contrats de travail en cadre des structures de l'administration publique, est influencee par les resultats de I'evaluation des performances professionnelles individuelles. La procedure d'evaluation se deroule chaque annee, etant realisee par le chef superieur hierarchique et, â son tour, le rapporf d'evaluation est contresigne par son superieur hierarchique, en assurant toutes les mesures de legalite. En fait, on complete le rapport d'evaluation, puis on prend une interview au fonctionnaire vise pour faire un echange d'information avec lui, pour qu'â la fin on envoie le rapport au contresignataire. On procede de meme avec les salaries. L'evaluation des fonctionnaires publiques debutants est poursuivie d'aupres une procedure speciale.

Activitatea executivă reprezintă acea formă fundamentală de activitate ce realizează puterea de stat şi care constă în executarea legilor şi a altor acte subordonate acestora, înfăptuită de autorităţile publice. Această activitate de „executare" constă în activităţi de conducere, activităţi de organizare a executării şi activităţi de executare în concret a legilor şi a altor acte juridice subordonate lor . Astfel, suntem în prezenţa unei activităţi de conducere atunci când Guvernul adoptă acte prin care coordonează activitatea ministerelor. Suntem în prezenţa unei activităţi organizatorice (de organizare a executării) atunci când un minister elaborează instrucţiuni pe care le reclamă un act cu forţă juridică superioară (lege, decret, hotărâre de Guvern). în sfârşit, suntem în prezenţa unei activităţi de punere în executare atunci când un primar emite o autorizaţie ...

  I. Santai, Drept administrativ si stiinta administraţiei, voi.II, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2000, p.1.

  Art.68 alin.1 lit.t din Legea nr.215/2001 privind administraţia publică locală, publicată în M.Of. nr. 204 din 23.04.2001.

Top of page


Home Page | Scurt istoric si tematica | Consiliul stiintific si colegiul de redactie | Date de identificare | Contact | Site Map